Prima banca comerciala infiintata in Romania este The Bank of Roumania Ltd. Ea apare prin transformarea agentiilor din Bucuresti si Galati ale Bancii Imperiale Otomane, la initiativa lui Jack Lobel, un finantist care ii cunostea pe I.C. Bratianu, C.A. Rosetti, fratii Golesti si care, in 1865, primeste de la domnitorul Cuza privilegiul emiterii de bilete de banca.
Nu apuca insa sa-l puna in practica, pentru ca locotenenta de dupa Cuza ii retrage privilegiul (nu fara o despagubire de 750 000 de lei aur). Banca avea in intregime capital strain (in 1899, acest capital era de 7 milioane de lei). In 1874, o veche tovarasie financiara Marmorosch & Blank se transforma in societate oficiala, comanditata de Banca Lobel din Viena, iar in 1904 in societate anonima, cu 8 milioane lei capital (20 in 1913), avandu-l pe P.S. Aurelian ca presedinte.
O a doua banca comerciala este infiintata abia in 1895, sub numele de Banca Generala Romana, cu capital german (7,5 milioane lei). Ea preia casele fratilor Ghermani si este o sucursala a lui Disconto Gesellschaft si Bleichroder din Berlin (avea 15 miloane capital in 1913).
In 1904, apare Banca de Credit Roman, cu participarea bancherului Th. Jeschek din Bucuresti, a lui P. Chatiner din Braila si a firmei Laenderbank. Printre fondatori il intalnim, in 1904, si pe Take Ionescu, iar in consiliul fondator pe M. Pherekyde, G.M. Mironescu si C.C. Arion. Banca avea 178 de salariati, dintre care 38 straini, care ocupau insa toate posturile importante. In decembrie 1908, Banca de Credit fuzioneza cu Banca Dickins & Co, comandita de o banca vieneza si care avea o sucursala la Galati. Sucursale mai avea Banca de Credit la Constanta si la Iasi. In 1907, se infiinteaza Banca Comerciala Romana, cu 12 milioane capital inscris (cele mai multe actiuni le are Banque de l''Union Parisienne). In Consiliul de Administratie se aflau T. Maiorescu (presedinte pana in 1912) si Toma Stelian. Avea agentii la Galati, Braila, Craiova si din 1913 si la Balcic.
Toate aceste banci aveau fie doar capital strain, fie si strain si romanesc, in proportii diverse, de regula mult mai redus cel romanesc. Doar cu capital romanesc, intre bancile comerciale importante intalnim Banca Agricola, infiintata in 1894, cu 8 milioane capital. Banca avea filiale in Braila, Galati, Constanta, Botosani, Buzau, Calafat, Giurgiu, Tulcea, Turnu Magurele, iar din 1913 la Bazargic si Silistra. O alta banca al carei capital este preponderent romanesc e Banca de Comert din Craiova, creata in 1899 (in 1914 avea 10 milioane capital). Mai importanta, cu fonduri exclusiv romanesti, este Banca de Scont, infiintata tot in 1899, cu 10 milioane capital in 1913. In 1914, din cele 176,3 milioane capital al celor 8 banci comerciale mai importante, 106,8 milioane constituiau capital romanesc. Nu era mult, dar nici putin pentru o Romanie tot mai constienta de valorile si de posibilitatile ei economice
Lipseau oamenii de banci. Indata dupa 1910, se infiinteaza 106 banci comerciale. Dar de unde sa se ia directori si functionari pentru aceste institutii aparute intr-un ritm atat de rapid, se intreba Victor Slavescu. Pentru ca in societatea romaneasca de atunci si de mai apoi existau prejudecati care impiedicau tineretul sa se orienteze spre "stiintele comerciale". "Acest camp imens de activitate l-am lasat strainismului", scrie Slavescu, "fiindca strainului i se recunosc calitati atavice mult mai pronuntate decat noua". Din cauza lipsei de personal (o lipsa resimtita de toata economia romaneasca a timpului), se recurge prea adesea la improvizatii. Nerecomadabile deloc in economie si cu totul de deconsiliat in finante, unde specilizarea nu poate in nici un caz lipsi. Din acest motiv, dar, desigur, si din altele, care tin de mentalitatile romanilor, nu lipsesc delapidari si abuzuri in serviciu ale functionarilor. De pilda, directorul sucursalei Bancii de Scont din Braila conduce institutia fara a fi deloc constient de specificul acesteia, contabilul Gh. Preda de la Fabricile Romane Unite delapideaza suma de 3.000 de lei, alt contabil de la sucursala din Tulcea a aceleiasi Banci de Scont delapideaza 2.800 de lei; mai multi functionari de la Banca Nationala aveau datorii la Banca de Scont de cate 80.000 de lei, pe care nu se gandeau sa-i restituie si erau urmariti "pe cale judecatoreasca". Unii directori de banci intrau in tovarasie cu bancile lor in unele dintre afacerile acestora. Daca afacerile reuseau, isi luau partea din castig. Daca nu reuseau, pierderea era suportata de banci. Alte timpuri, aceleasi obiceiuri!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
