O incapere spatioasa si luminoasa, cu ferestre mari pe trei din laturile sale. In interior, aliniate ca la cazarma, o suta de dulapuri masive din lemn de larita, rezistent la trecerea timpului si puternic ignifug. In spatele usilor etanse - rafturi suprapuse din care se zaresc marginile unor coli de hartie alba. Cateva mii in fiecare dulap; 660.000 in total. Iar pe fiecare coala, cu inscriptii in limba latina, una sau mai multe plante presate. O adevarata biblioteca. In putine cuvinte, asa arata cel mai mare Herbar din Romania, aflat in incinta Gradinii Botanice din Cluj-Napoca.
Nu cred sa existe cineva care, in anii de scoala, sa nu fi incercat sa-si alcatuiasca un herbar. Va amintiti? Culegeam o planta din gradina, o asezam intre foile unei carti sa se preseze si sa se usuce, apoi o lipeam cu benzi subtiri de hartie pe o coala pe care o asezam intre copertele unui dosar. Ei, bine! Imaginati-va aceasta operatie, multiplicata de cateva sute de mii de ori pe parcursul ultimelor doua secole de cateva generatii succesive de biologi si veti avea o imagine cat de cat exacta a ceea ce inseamna Herbarul Universitatii Babes-Bolyai. Istoria sa oficiala incepe in 1872, cand savantul A. Kanitz infiinteaza primul muzeu botanic si herbar la Cluj. Cele cateva zeci de mii de coli initiale au fost pe parcurs imbogatite prin cercetare si achizitii. Cea mai spectaculoasa ramane obtinerea colectiei medicului german J. Ch. Baumgarten (peste 20.000 de coli), primul botanist care a studiat flora Transilvaniei, colectie care dateaza de la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Cea mai veche coala a herbarului clujean apartine colectiei Baumgarten si dateaza din 1788.
Herbarul a crescut o data cu Universitatea clujeana. In 1935, s-a mutat in actuala cladire din Gradina Botanica, o data cu inaugurarea noii constructii, in prezenta regelui Carol al II-lea. A venit razboiul si o parte a herbarului s-a refugiat la Timisoara; dar s-a intors acasa in 1945, fara sa sufere vreo pierdere notabila, datorita botanistilor care au vegheat zi si noapte aceasta adevarata comoara nationala.
Ma plimb cu sfiala printre dulapurile uriase ale Herbarului, alaturi de Mihai Puscas, curatorul sau. Mi se permite sa deschid usi, sa trag sertare. Un miros persistent de parc auto ne insoteste. Nimic de mirare. Inainte de a fi asezate in rafturi, plantele uscate, cusute pe hartie alba cu proprietati absorbante, sunt impregnate cu petrol cu ajutorul unei pensule. In acest fel, sunt protejate contra insectelor, dar capata si o elasticitate marita pentru a fi consultate cu usurinta de cercetatori. Ma uit cu atentie la coala pe care scrie 1788 si constat ca cei 220 de ani care au trecut peste planta nu au afectat-o in nici un fel. Pare la fel de "proaspata" ca si suratele sale intrate in herbar anii trecuti! Si nu putini au fost cei care i-au solicitat la studiu colile. Sute de cercetatori anual, din toate tarile lumii. Herbarul este public, iar accesul - gratuit!
Adevarul este ca ceea ce pot vedea aici are o valoare istorica si stiintifica exceptionala. In colectia herbarului se gasesc toate plantele din Romania (in jur de 3.400 de specii, ceea ce situeaza tara noastra printre cele mai bogate floristic din Europa, proportional cu suprafata). Unele coli sunt de-a dreptul unicat. De pilda, aici pot fi examinate exemplare din Ranunculus glacialis, una dintre cele mai rare specii din muntii nostri, identificata doar in Fagaras si Rodnei. Apoi, ar fi nedrept sa nu amintim multele plante rarisime din intreaga lume. Aceasta inestimabila zestre stiintifica a fost obtinuta prin schimb, datorita materialului botanic romanesc recoltat, prelucrat si expediat de-a lungul anilor, marilor muzee botanice si herbare din lume. Curatorul Mihai Puscas imi arata intrari recente de plante, ca raspuns la trimiterile similare romanesti din anii '60-'70, cand a fost elaborata, sub auspiciile Academiei, monumentala lucrare in 13 volume Flora Romaniei. Dupa 40 de ani, Herbarul din Ottawa (Canada) nu si-a uitat datoria fata de Romania si trimite exemplare de plante specifice continentului nord-american, care, altfel, ar fi fost aproape imposibil de procurat.
Cireasa de pe tort este insa alta. Herbarul clujean dispune de cateva valori patrimoniale pe care institutii similare au de ce sa fie geloase: colectia de holotipuri. Ce este holotipul? Visul oricarui savant, premiera absoluta, descoperirea ravnita macar o data in viata, planta descrisa pentru prima oara, care intra in istoria stiintei, eventual chiar cu numele descoperitorului ei. La Cluj, exista circa 400 de holotipuri, dintre care 90 referitoare la plantele superioare. Unul dintre ele este un omagiu adus intemeietorului Gradinii Botanice din orasul de pe Somes, profesorul Alexandru Borza. Se numeste Alyssum borzeanum si a fost descrisa in 1926 de botanistul E. I. Nyaradi, ea crescand numai intr-o zona restransa, pe dunele maritime ale litoralului romanesc si bulgaresc.
Doriti sa stiti mai multe despre cel mai mare Herbar din Romania? Nimic mai simplu. Il gasiti indexat in structura mondiala a herbarelor, Index Herbariorum, sub numele de cod CL.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
