„Noi, cei din tara lui, suntem plini de bucurie si admiratie ca un fiu al patriei noastre poarta cu atata cinste numele de roman pe mai toate meridianele muzicale ale globului, ca pretutindeni succesele sale sunt socotite de cei mai pretentiosi ca unice si ca o parte din stralucirea realizarilor sale se revarsa si asupra pamantului care l‑a zamislit." (Eugen Trancu‑Iasi). Cel ramas in tara ii scria, in 1977, sotiei dirijorului, Ioana: „Ma caznesc sa gasesc cuvintele potrivite ca sa-ti pot descrie cat mai sugestiv ce a insemnat pentru Bucurestiul muzical, si chiar cel nemuzical, cele 3 saptamani in care prezenta lui Sergiu a zdruncinat apatia muzicala care de ani si ani de zile ne-a cuprins datorita zelului mediocritatilor care o dirijeaza (la propriu si la figurat). Desigur, in 1970, venirea lui Sergiu cu orchestra din Stockholm a insemnat un eveniment. Atunci, cine a putut obtine bilete s-a declarat fericit, cine a ramas pe dinafara s-a consolat cu transmisiunile la TV, a caror inregistrare a alimentat din cand in cand programele televizate. Insa atunci, prea putini au banuit la ce potential se ridica personalitatea lui Sergiu. Atunci a fost de acord aproape toata lumea ca este un mare dirijor, fara sa stie cat de mare este."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels