Ziarul de Duminică

CARTEA DE FILOSOFIE / Deziluzia intelectualilor francezi

CARTEA DE FILOSOFIE / Deziluzia intelectualilor francezi
04.08.2009, 15:16 188
Deziluzie – acesta este cuvantul care marcheaza semnalul schimbarii directiei de gandire in viata culturala franceza, pariziana in special, in anii 60 ai secolului trecut. Deziluzie apropo de asteptarile inselate ale unor tineri si nu numai, care credeau ca marxismul si anticonsumerismul pot rezolva probleme de fond ale societatii occidentale. Caderea naiva in ideologii care creionau soteriologia civilizatiei vestice a insemnat un avantaj, daca analizam progresul renuntarii la ele.
 
Poststructuralismul* a reusit sa puna laolalta dezvoltarile intelectuale ale unor anumiti filosofi ce activau in cadrul mai larg al gandirii continentale (cand spun asta ma refer aici la cultura filosofica franceza), permitandu-le acestora sa reevalueze gandirea energizata de structuralism, de la mijlocul secolului trecut. Reevaluarea aceasta a avut drept coordonate miscari teoretice destul de dificil de rezumat, dar care s-au circumscris in incercarea de contracarare a ascensiunii in diferite domenii a structuralismului. Ar fi totusi nedrept sa definim poststructuralismul prin opozitie cu structuralismul sau sa minimalizam rolul acestuia ca simplu raspuns dat unora ca Levy-Strauss sau Michel Foucault. De altfel, multi dintre cei care si-au inceput "cariera" ca structuralisti au ajuns sa fie socotiti mai apoi poststructuralisti (Roland Barthes – vezi foto –, Jaques Lacan).Nu este vorba de o convertire, ci de reconsiderarea unor principii si a unor puncte de vedere, reconsiderare care a facut digerabila intreaga miscare de la 1968 pentru unii intelectuali francezi. In ceea ce priveste aspectul pur teoretic al poststructuralismului, acesta incearca impunerea unor conceptii care nu exceleaza prin noutate, ci prin aprofundare.
Poststructuralismul vede in semnificat si semnificant doua fete ale aceleiasi realitati unitare. Poate ca asa s-ar putea face mai bine diferenta din punct de vedere teoretic. In timp ce structuralismul avea tendinta de a considera independenta semnificantului fata de semnificat ca pe o trasatura esentiala a unui proces epistemologic aplicabil tuturor ramurilor stiintei, poststructuralismul se va constitui in jurul ideii de unitate a discursului gnoseologic. Miscarile studentesti din Mai 1968 au permis nasterea si dezvoltarea poststructuralismului ca miscare teoretica ce se apropia de anarho-liberalism. Contaminarea politica a fost insa una minimala. Sperantele inselate legate de marxismul ortodox la intelectualitatea franceza au condus spre curente si contracurente ideologice care au favorizat feminismul, nihilismul si existentialismul de orientare franceza, postmarxismul occidental, fenomenologia cu specific francez etc. Foucault numea toate aceste directii teoretice "cunoasteri subjugate". Ele se indatorau poate prea mult actiunii politice si civice, formuland un portret al metafizicii occidentale in declin. Declin care reprezenta incapacitatea doctrinelor metafizice clasice ale filosofiei si gandirii occidentale de a mai putea oferi fiintei umane satisfactia unei cunoasteri pure, necontaminate. Atata timp cat societatea se afla intr-o stare de atomizare, de dispersare, cunoastrea metafizica devenea din ce in ce mai mult expresia unei ineficiente si a unei inutilitati care tebuia supusa unei critici reale. Aceasta critica a culturii si filosofiei Occidentului justifica aparitia conglomeratului numit poststructuralism.
 

*) Poststructuralistii afirma ca ideea de "sine", ca entitate singulara, separata si coerenta, nu este decat un construct fictional. Ceea ce inseamna "sine" nu poate fi decat individul care sesiseaza tensiunile generate de conflictele latente sau manifeste dintre genuri, rase, clase sociale, profesii etc. Toate aceste conflicte, care definitiveaza aspectul eminamente social al omului, sunt cele care inlesnesc procesul de autocunoastere. Perceptia sinelui in asfel de circumstante joaca un rol central in interpretarea sensurilor, fie ca sunt ale unei opere, fie ca apartin lumii insesi. In general, poststructuralistii intaresc ideea conform careia sinele este alcatuit din discursuri, al caror sens trebuie interpretat. Iar aceasta interpretare se face in functie de aspectul social si politic in care individual subzista. 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO