În societatea românească, semnalul schimbărilor de atitudine şiînfăţişare l-a dat aristocraţia, iar în interiorul acesteia, femeiaa jucat rolul predominant.
În numai câţiva ani, între 1806-1812, lumea aristocraticăbucureşteană s-a schimbat radical în resorturile sale private.Ocupaţia rusească de atunci, cu balurile şi petrecerile care formauo obişnuinţă a aristocraţiei ruseşti europenizate, a fost cadrulpropice pentru explozia ce a împins femeia din gineceu în spaţiulpublic, pe care a început să-l domine şi să-i determinetransformările.
Langeron scria în jurnalul său de călătorie prin Valahia faptulcă, la 1806, mai întâlnea "multe femei purtând îmbrăcăminteaorientală, trăind în case fără mobilă şi cu bărbaţi geloşi nevoiemare". Însă revoluţia care s-a petrecut atunci a fost pe cât derapidă, pe atât de completă: după un an, toate femeile din Moldovaşi Ţara Românească au luat portul european. Mai mult, jupâniţele şidoamnele românce, "aflând că în ţările civilizate unei femei îişedea bine să aibă un amant, şi-au luat câte doi, ca să fie cât maila modă" (Neagu Djuvara).
Ceva mai târziu, Laurençon a descris aceleaşi femei, care acumcare "urmau cu sfinţenie" moda de la Paris dar, cu toate că erauînzestrate cu o fire atât de plăcută şi cu forme atât defermecătoare, nu primeau nici una dintre binefacerileeducaţiei."
Aceste schimbări au modificat şi reperele intimităţii. Astfelsoţii doamnelor şi jupâniţelor, mai vechi sau mai proaspătcăsătoriţi, ca "să facă pe europenii civilizaţi", încercau cu greusă nu pară geloşi, lăsând doamnelor, "împotriva voinţei şiobişnuinţei lor, o libertate fără margini", gest care "le supuneafruntea la grele încercări". Bucureştii cunoşteau un libertinaj ceera asemuit cu cel din străvechea Capua romană.
Rafinamentul masculin este un barometru pentru reversul femininal medaliei, putem concluziona printr-o comparaţie generică. Înanii interbelici - şi cu 70-80 de ani mai devreme -, exista unrafinament vestimentar şi comportamental feminin în sânul elitelorşi chiar pe alocuri în clasele mijlocii. Şi asta pentru că existaun corpus similar masculin consumator. După 1945, acest corpusmasculin a fost înlocuit prin demografia tractoriştilor şi adrojdierilor ajunşi peste noapte elite politice sauintelectuale.
Astăzi, în mare măsură, bărbaţii au ca nivel de cultură maneauaşi sămânţa de dovleac, şlapii, maieul şi pantalonul bufant scurt.La asemenea "fineţuri", femeile sunt şi ele pe măsura cererii:întruchipări onomatopeice meschine cu umblet ţanţos de ţoapă umedădupă primul jeep oprit în scârţăit transpirat. Elevanţa uneiculturi şi educaţii atent urmărite şi îndreptate a fost înlocuităcu răvaşele de cartier, cu chicoteli urlate în vârtej de manele şigesturi stupide.
Toate aceste ieşiri din cotidianul mizer, banal şi decrepit caun moşuleţ în putrefacţie, sunt etalări ale intimităţii,precipitate, spontane şi groteşti. Acest obicei secular esteperiferic prin lipsa de discreţie, de igienă, de cultură, deeducaţie, de comportament.
În toată gama de substructuri sociale - putem spune chiarpatologice -, sunt tot atâtea varietăţi de etalare a intimităţiifaţă de cei prezenţi: prieteni, vecini, rude, anonimi. Gesturiieşite parcă din ospicii părăsite copleşesc ameţitor bruma deeducaţie preşcolară sau şcolară a tinerelor generaţii. Obscenitateaieftină - şi nu rafinamentul acesteia care, cum s-a văzut, estecultivat ocazional şi contextual - devine reperul fundamental deghidare în cotidian în drumul de la grădiniţă sau şcoală sprecasă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
