Internetul e un instrument excepţional. Nu cred că există cineva care să conteste asta. Nici măcar cei care susţin că diavolul şi-a băgat coada în el. O coadă digitizată, desigur. Apropo, oare câţi Gigabytes o fi având dracul?
Am ajuns să reflectez la asta în urma a două tipuri de constatări uimitoare, făcute în mod repetat. Primul de referă la utilizatorul de rând al Internetului. Într-o etapă care pare dominată de reţelele sociale, de programele de tip Messenger, adică de mesajele instant, şi în general de interactivitate, într-o epocă în care Internetul s-a insinuat demult în telefonia mobilă, dar şi în formele de exprimare mass-media, încât mă aştept din clipă-n clipă să aflu despre posibilitatea de a primi informaţii şi mailuri prin sistemul de termoficare sau prin reţeaua de canalizare - rămân mereu şi mereu uimit de felul în care folosesc poşta electronică mulţi dintre utilizatorii de Internet pe care-i cunosc.
Trimit mesaje - de pildă de sărbători - la care nu primesc niciun răspuns. Am la îndemână mai multe explicaţii: nu mai e adresa valabilă (dar atunci ar trebui să am o reacţie de la sistem), se află omul într-un loc fără acces la calculator (rareori) sau, pur şi simplu, nu vrea să-mi răspundă. Dar de ce? I-am urat ceva de bine, nu trebuie decât să dea clic pe Reply şi să scrie "Mulţumesc la fel!" - îi ia maximum zece secunde!
Uneori, se întâmplă ceva şi mai uimitor decât tăcerea: omul îmi răspunde după o lună! De regulă fără nicio explicaţie pentru întârziere. Reiese că abia atunci a citit urarea mea. Pur şi simplu nu înţeleg: de ce să mai ai o adresă de mail dacă o consulţi lunar!?
Al doilea tip de constatări priveşte tăcerile instituţiilor şi ale persoanelor publice. Iată un caz. Cineva face revista presei sportive, căutând articolele pe Internet. La un moment dat, unul dintre ziare îşi schimbă formatul site-ului (se întâmplă frecvent) şi, în noua paginare, nu se mai pot selecta porţiuni de text care să fie citate. Omul scrie redacţiei (pe adresa de la Contact), spunându-le că e păcat ca respectiva revistă a presei să nu mai conţină referiri la acel ziar. La urma urmei, e reclamă gratuită! Ştiţi ce-i răspunde redacţia? Absolut nimic. Fie li se fâlfâie, fie nu citeşte nimeni mailurile.
Alt exemplu, de data asta personal. Am scris Primăriei Capitalei, semnalând ceea ce toată lumea ştie, şi anume că este aberant să-i ceri cuiva să respecte legea (şi să-l pedepseşti aspru dacă nu o face) fără să-i dai POSIBILITATEA s-o facă - la concret, nu poţi amenda şi ridica maşini parcate "ilegal" câtă vreme în oraş există un loc de parcare legal la zece maşini. Peste 3 (trei) luni un nene de acolo mi-a trimis un răspuns-şablon, cum că sesizarea mea "e în lucru". Parcă şi vedeam uriaşa uzină care prelucra mica mea scrisoare! După care nimic. Au trecut vreo doi ani.
Prieteni, cetăţeni, funcţionari, aveţi în mână un ciocan formidabil, ce-ar fi să învăţaţi cum se foloseşte?
tczarojanu@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
