Dornic sa-si cunoasca, in fine, publicul la acest inceput de mileniu problematic, Teatrul National din Bucuresti a comandat de curand un studiu de piata foarte amanuntit, foarte profesionist si, neindoielnic, foarte util, in viitor. Cele cateva zeci de pagini rezultate in urma "monitorizarii", pe felurite paliere si in functie de feluriti indici, a unui grup masiv de spectatori au scos la iveala cateva concluzii cat se poate de interesante. Astfel, un procent solid dintre "respondenti" e de parere ca frecventarea, macar o data pe an, a unuia dintre spectacolele TNB constituie o datorie de onoare pentru un om educat. Tot asa, sunt foarte multi cei care socotesc ca a te imbraca decent cand mergi la teatru este - ma rog, nu chiar o obligatie, si nici chiar o necesitate, dar un lucru admirabil si, oricum, recomandabil. Printre insusirile foarte apreciate ale TNB se numara, la loc fruntas, pozitia sa centrala in oras (cu alte cuvinte, accesibilitatea lesnicioasa din orice punct al Capitalei), dupa cum printre reprosurile posibile figureaza ora avansata la care se termina unele spectacole, ceea ce face ca intoarcerea acasa sa devina o preocupare agasanta.
In mod surprinzator, pretul biletelor nu reprezinta, pentru marea majoritate a celor intrebati (persoane extrem de diferite sub raportul extractiei sociale si al nivelului veniturilor), un factor descurajant; dimpotriva, costurile prea mici sunt percepute ca "neatragatoare", parand sa comunice in subsidiar ideea ca, pentru bani putini, cu putin te vei alege. In fine, oamenii si-ar dori ca angajatii cu care vin in contact direct la teatru (plasatoare, garderobiere, oameni de ordine) sa fie nu doar eficienti, ci si, pe cat se poate, zambitori si amabili.
Desigur, am insirat aici, razlet, numai o parte infima dintre temele investigate in studiu si am ales, deliberat, numai unele dintre aspectele relevate de raspunsuri. E vorba despre acele lucruri marunte pe care, adesea, le trecem cu vederea in numele unor concepte mult mai nobile si, in special, mult mai rasunatoare, precum, spre exemplu, rolul formativ al dramei istorice in educatia patriotica a tinerelor generatii. In realitate, ceea ce asteapta de la teatru omul care merge la teatru - fiind gata sa plateasca pentru asteptarile lui - este, in primul rand, ca aceasta institutie si lucratorii ei sa-l faca sa se simta om. Sa-l respecte. Sa se poarte frumos cu el. Sa nu-l dezamageasca. Sa nu-l streseze. Sa-l ia in serios. Sa nu-l ia de prost. Asta, mai cu seama.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
