Cu ceva timp în urmă, un anunţ informa că "Muzeul de ArtăCluj-Napoca … invită sâmbătă 26 februarie 2011 orele 12-13, încadrul programului Autoportret, la o întâlnire cu artistaFlorica Prevenda, autoarea expoziţiei «Timp regăsit»".
Ideea directorului Călin Stegerean de a crea un asemenea culoarde înaintare pentru artist şi privitor, capabil să medieze oapropiere mai puţin convenţională, introducând în misterele deatelier ale plasticianului, îşi găseşte o excelentă întrebuinţareîn cazul optzecistei care este Florica Prevenda. Formată deopotrivăla Bucureşti şi Iaşi, artista a părăsit destul de devreme caleapremiantului şcolar pentru a se înfunda pe poteca misterioasă şigratulantă a explorării propriei sensibilităţi şi creativităţiplastice. Astăzi ea se află la o cotă recompensantă a ascensiuniiprofesionale, având expoziţii în ţară şi străinătate şibucurându-se de recunoaşterea colecţionarilor şi a muzeelor.
Mai important este însă că, aducând la Cluj ciclulTimpul regăsit - metaforă proustiană a întoarcerii cadescoperire, şi încă de sine -, după prezentarea lui publică din2008, de la Complexul Muzeal Mogoşoaia, autoarea dă un semn căstarea, rezolvările plastice şi, până la urmă, ritualul artistic alpogorârii şi urcării în timp (şi, iarăşi, în sine) îşi păstreazăintacte valabilitatea şi prospeţimea.
Asupra acestui fapt a insistat, pe bună dreptate, criticul deartă Oliv Mircea, subliniind solidaritatea Floricăi Prevenda cuîntreaga ei artă, nu doar cu cele mai recente explorări ale sale.La drept vorbind este firesc să se petreacă astfel în cazul uneipersonalităţi creatoare introspective fără a cădea în subiectivismeautosuficiente şi complezente cu retorica unui anume populismartistic.
O fereşte de aşa ceva şi privirea scrutătoare, dilatantăpână la nervuri şi interstiţii, dar şi opţiunea pentru ceea ceAurelia Mocanu numea "metamorfozarea colajului în pastă-textură",iar Adrian Guţă identifica a fi mărturia unei "complexităţineostentative în registrul tehnic şi de expresie". Renunţarea lafigurativ sau aglutinarea figurilor este însoţită de regăsireatonurilor fundamentale, jocul imaginii devenind ritmare de negru,gri şi alb, fără concesii faţă de spectrul cromatic efervescent alaltora. Aşa cum Paganini se exersa pe o singură coardă, FloricăiPrevenda îi convine de minune virtuozitatea în tonuri grave, deseveră limpiditate, fapt ce marchează gravitatea unei căutări şirenunţarea definitivă, parcă, la orice zorzoane. Aurelia Mocanuvorbea despre "o pictură de combustie emoţională, gravă cuinventivitate, fără să lunece vreun moment în ludic" şi despre"retragerea artistei din mundan şi obsesia corpului picturalităţiişi a densităţii sale histologice". Adrian Guţă îi recunoşteameritul că "a transformat dilema figurativ-abstract intr-un dialogfertil" "«Semnele» care particularizează discursul FloricăiPrevenda … sînt starea de spirit şi structura. Serializarea unorelemente creează ritmuri, simţul monumental în parcelareacîmpurilor de materie plastică se întîlneşte cu barochismuldetaliului".
Mai rămâne de precizat că toate aceste mărci stilistice şiamprente creative sunt semnele de nivel fenomenologic ale unorseisme submerse, ale unei dinamici neresemnate cu aparenţele şimereu mai intransigentă cu tectonica emoţională, afectivă apropriei deveniri. Faptul că ele se exprimă la un nivel deperformanţă artistică incontestabilă nu poate şi nu trebuie săatenueze impactul mărturiei dramatice pe care artista o pune înoperă, oferind-o sensibilităţii contemplative a privitorilor.
OVIDIU PECICAN (n. 8 ian. 1959, în Arad) are olicenţă în istorie-filosofie şi un doctorat în istorie (ambele laUniversitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca). Profesor de liceu (din1985), apoi redactor la Apostrof (1990-1991) şi cercetătorştiinţific, din 1994 predă la Facultatea de Studii Europene aUniversităţii clujene. Semnează critică literară, criticăistoriografică, comentarii filosofice şi este realizatorul unoremisiuni televizate. A publicat romane (Euşimaimuţa mea, 1990; Razzar, 1998;Imberia, 2006), volume de proză scurtă, teatru, poezie şicritică literară. Este autorul unor monografii de istoria culturii(Lumea lui Simion Dascălul, 1998;Haşdeenii, 2002; B.P. Hasdeu istoric,2003), al Istoriei românilor (2010) şi al mai multorculegeri de studii de istorie şi europenistică.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
