Intr-o zi de primavara a anului 1990, eu si Gabriel Dimisianu neplimbam prin Paris, cu cate 100 de franci in buzunar fiecare. Chiarsi aceste sume mici (100 de franci echivalau cu 20 de dolari) leobtinuseram cu greu, pentru ca in Romania valuta straina era oraritate dupa ce zeci de ani la rand fusese interzisa.
Eram fericiti, istoviti si flamanzi. O zi intreaga ne plimbaserampe strazile Parisului si urcaseram chiar si numeroasele trepte careduc la catedrala Sacré-Coeur de pe colina Montmartre. Apoicoboraseram din cer pe pamant.
Ne taram, deci, picioarele grele ca de plumb pe un macadam delicatpe care imi inchipuiam trecand, cu un duruit placut, trasurile din"Cei trei muschetari". Nu ne puteam ingadui sa intram intr-unrestaurant, asa ca ne-am cumparat doua cutii de bere si o pungamare cu alune prajite si, in primul scuar pe care l-am intalnit,ne-am asezat pe un parapet de piatra sa luam masa.
Voiam sa incepem cu alunele, dar punga cu alune, confectionatadintr-un material plastic foarte rezistent, nu se lasa deschisa. Amincercat sa o sfasii cu dintii, dar n-am reusit. Atunci, dinmultimea animata din jur, s-a desprins un tanar cu figura iradiindde amabilitate care mi-a luat delicat punga din mana ca sa odesfaca el. M-am gandit ca tanarul cunoaste o metoda simpla siingenioasa de desfacere a pungii si mi s-a facut rusine denepriceperea mea. Fara indoiala, in ochii lui aparusem ca o maimutacare nu stie decat sa-si infiga coltii in ambalaj. Eram hotarat sanu-i spun ca provin din Romania, ca sa nu-mi fac de ras tara.
Numai ca ma inselasem. Tanarul, surazator, a cautat intr-adevar, lainceput, un maneras secret la coltul pungii, dar, negasindu-l, s-aapucat si el sa traga de punga, si mai salbatic decat mine. Mi-amdat seama ca era si beat, ceea ce ce ii accentua neindemanareainnascuta. Am incercat sa-l opresc, dar nu m-am facut auzit. Incele din urma, punga s-a rupt brusc, din cauza unei smuciriviolente, si toate alunele, dar absolut toate, s-au imprastiat pecaldaram.
M-am uitat ingrozit la tanar. Speram ca el va face gestul gentil dea ne cumpara alta punga. Nici vorba de asa ceva. S-a fastacit, si-aridicat mainile in laturi, dezolat, si, dupa ce a baiguit un"Excusez-moi!", s-a facut nevazut.
Eu si Gabriel Dimisianu aveam starea de spirit a doi copii orfanidati afara de la orfelinat. Spre deosebire insa de mine, care eramcomplet prabusit moral, tovarasul meu de calatorie a gasit resursesufletesti ca sa ma ajute sa-mi revin. M-a luat de brat si m-a dusrepede, zambindu-mi enigmatic, pe rue Saint-Denis. De ce tocmaiacolo? Am aflat abia dupa ce am ajuns la fata locului cand,intalnindu-ma fata in fata cu o tanara doamna imbracata intr-ohaina de blana, ea si-a desfacut haina pentru o secunda, atat cats-o vad doar eu, si si-a inchis-o repede la loc. Era complet goala!La inceput am crezut ca am avut o halucinatie, din cauza foamei.Apoi m-am leganat in iluzia ca intamplarea era o noua dovada asuccesului meu la femei. Pentru ca in cele din urma sa-mi dau seamaca Gabriel Dimisianu ma adusese pe o artera cu prostituate. Amuitat de oboseala si de foame. M-am inveselit. M-am plimbat peSaint-Denis pana noaptea tarziu.
Iar Gabriel Dimisianu m-a insotit, nu pentru ca l-ar fi interesat,doamne fereste, femeile in blanuri, ci numai si numai ca sa masustina moral, dupa traumatismul pe care mi-l provocase pierdereaalunelor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
