La doar 30 de ani, Charles Van Doren castigase inimile americanilor prin cultura sa uriasa si printr-o nemaipomenita charisma. Concurentul provenea dintr-o familie de rafinati intelectuali americani - tatal sau era poetul Mark Van Doren, castigator al Premiului Pulitzer, mama sa, Dorothy Van Doren, era scriitoare, iar unchiul sau, Carl Van Doren, un eminent istoric, care scrisese o biografie a lui Benjamin Franklin. El insusi era un stralucit universitar, cu o biografie fabuloasa: absolvent al St. John's College din Maryland, studiase astrofizica la Universitatea din Columbia, apoi matematica, pentru ca in final sa isi dea doctoratul in limba engleza cu o specializare la Sorbona si sa revina la Columbia University ca profesor, platit insa cu o leafa de nimic. Dupa ce un prieten de-al sau participa la un concurs televizat gen Cine stie castiga, ii propune sa concureze si el. Producatorii emisiunii Douazeci si unu tocmai erau in cautare de concurent, le trebuia un tanar destept care sa le relanseze concursul si au vazut in Van Doren, acest sarmant universitar, mai mult decat le trebuia pentru a-si populariza emisiunea. Era iarna lui 1957, iar la acea data vedeta spectacolului era un ins cam sters si neingrijit, cu ochelari si fara charisma. Evident, nu el trebuia sa fie marele castigator. Cand a intrat Van Doren in concurs, tensiunea crestea, se puneau in joc sume din ce in ce mai mari, astfel incat, dupa mai multe editii, in momentul in care profesorul a castigat uriasa suma de 100.000 de dolari, americanii si-au pus toate proiectiile si asteptarile in el - el trebuia sa fie castigatorul, nu Stempel, evreul destept, dar fara priza la public. Aparut parca de nicaieri, acest rafinat si erudit profesor universitar intrupa visul american.
In timpul concursului, Van Doren avea o atitudine retinuta, anxioasa chiar, parand stresat de importanta a ceea ce facea, concentrandu-se asupra raspunsurilor si parand a cauta in mintea sa raspunsul corect. Doi ani mai tarziu, hartuit de o ancheta guvernamentala, profesorul avea sa recunoasca in fata Congresului ca totul era un mare fals. TOTUL era regizat de catre producatorii emisiunii-concurs: si intrarea in scena, si suspinele sale, si mana la frunte si gradarea tensiunii spre un punct culminant, cand el, ca un destept si instruit ce se afla, avea sa dea raspunsul la cele mai grele intrebari. Evident, stiind aceste raspunsuri dinainte... Intrebarile, ca si modul in care va raspunde la ele, erau negociate cu producatorul. Dupa ce l-a batut pe Stempel, Van Doren adunase 138.000 de dolari si urma sa se confrunte cu Vivienne Nearing, o avocata pe al carei sot il eliminase cu niste editii inainte. America face din el un idol, ajungand la performanta de a aparea pe coperta Time, beneficiind si de un portret fulminant in paginile prestigioasei reviste. Hollywood-ul pune ochii pe el, iar mii de femei se inghesuie sa-l ceara de barbat.
Dupa patru confruntari stranse, Van Doren este eliminat de avocata, dar asta il face cu atat mai credibil. Si el, iata, poate pierde. I se propun contracte ametitoare din partea NBC si pare intr-o ascensiune uimitoare. Concomitent insa, la sesizarea fostului concurent Stempel, un avocat tanar si energic incepe sa-l suspecteze de fals si il pune sub acuzare. Raspunde initial presei fara frica si prompt: "Este ridicol sa banuiti ca in timpul unui concurs televizat oamenii isi pierd demnitatea!". Avocatul nu-l slabeste insa si il invita sa apara in fata Congresului american, unde nu mai e de gluma. Strans cu usa, este fortat sa recunoasca adevarul. Pe 2 noiembrie 1959, el face uimitoarele dezvaluiri: "Am fost implicat, profund implicat intr-o minciuna. Mi-am inselat amicii si pe milioane dintre dumneavoastra". Van Doren a spus insa ca nu a fost constient decat tarziu de inselaciune. I s-a spus, din partea producatorului Albert Freedman, ca un concurs televizat este tot o emisiune de divertisment, iar el trebuie sa fie un actor bun. Asadar, regizarea emotiilor, teatralizarea erau o practica foarte curenta, la care el trebuia sa participe in virtutea faptului ca va primi bani si o popularitate de neatins prin alte mijloace si, ca ultima gaselnita a producatorului, chiar ca va contribui la imbunatatirea imaginii universitarilor in lume! Sfarsit si obosit de ancheta, Van Doren spune in final: "Timp de trei ani, am trait in teroare".
NBC renunta la contractul cu el, iar Columbia University ii accepta demisia. Viata sa pare terminata aici. Semneaza totusi cativa ani de zile sub pseudonim niste carti si lucreaza la documentare pentru Enciclopedia Britannica. Apoi, revine la numele sau, spunandu-si ca in fond nu este un infractor, ci doar un ins picat fara voie intr-un scandal in care si el insusi a fost inselat.
Povestea lui a fost ecranizata de Robert Redford intr-un film celebru: Quiz show, in care Ralph Fiennes il interpreteaza pe Charles Van Doren. Redford vede aici una dintre primele deziluzii ale Americii, prabusirea visului american.
In ce priveste istoria mass-media, lucrurile stau asemanator, a fost prima data cand americanii au inteles ca televiziunea, chiar daca aflata la inceputurile sale, poate sa-i minta!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
