Greii in apararea greilor
Simplu si inteligent. Asa a fost conceput, si asa a si sunat, spectacolul cu un scenariu scris de Baz Luhrmann si avandu-i coproducatori pe Bill Condon, regizorul unor filme precum Kinsey si Dreamgirls si pe scenaristul Laurence Marks. Deloc marcat de criza mondiala (un comentator american a spus ca, desi prezentatorul Hugh Jackman a amintit, la putin timp dupa debutul show-ului, despre recesiunea internationala, nimeni dintre cei asezati pe scaunele de la Kodak Theatre nu parea sa resimta criza), ci mai curand caracterizat de discretia nu doar formala imprimata inca de la inceputul anului de politica administratiei Obama, spectacolul a inceput in forta si nu si-a pierdut ritmul toata seara. Dupa o scurta si relaxanta trecere in revista a filmelor nominalizate, ni s-a propus o plimbare imaginara printre cele mai 
frumoase secvente de dragoste din filmele anului, apoi o evocare a efectelor vizuale remarcabile ale lui 2008, precum si un spectaculos mixaj de hituri din cele mai
celebre music-hall-uri hollywoodiene, interpretate de Beyonce si Hugh Jackman, secondati de un grup imens de dansatori perfect sincronizati. De altfel, stralucirea rafinata a caracterizat si tinutele haute-couture ale divelor filmului, daca amintim doar rochia Dior, cautat ostentativa, a lui Sarah Jessica Parker ori de mult mai rafinata tinuta vintage Balmain purtata de premianta Penelope Cruz, de bijuteriile sofisticate ale Angelinei Jolie, de senzualitatea si echilibrul regal al tinutei lui Kate Winslet, ori de aparitia luminoasa si de o stilizare extrema a lui Meryl Streep. N-a lipsit nici evocarea traditionala a artistilor disparuti in anul care a trecut, printre care Bernie Mac, Cyd Charisse, Van Johnson, Nina Foch, Kon Ichikawa, Roy Scheider, Richard Widmark, Claude Berri, Maila Nurmi, Isaac Hayes, Ricardo Montalban, Robert DoQui, Paul Scofield, James Whitmore, Charlton Heston, Paul Newman ori Anthony Minghella si Sydney Pollack (ambii producatori ai excelentului The Reader – nominalizat, de altfel, la categoria Cel mai bun film. Un scurt moment a fost acordat si premierii veteranului Jerry Lewis – prezentat de Eddie Murphy – cu trofeul Jean Hersholt Humanitarian. Insa cea mai creativa si emotionanta particularitate a ceremoniei din acest an a fost prezentarea celor cinci nominalizati la premiile pentru interpretare ale fiecarei categorii (Cea mai buna actrita in rol secundar, Cel mai bun actor in rol secundar, Cea mai buna actrita in rol principal, Cel mai bun actor in rol principal) de catre cinci legende ale cinematografului american, recompensate la vremea lor cu statueta aurita. Si astfel i-am putut vedea pe scena Oscarurilor pe Tilda Swinton, Anjelica Huston, Eva Marie Saint, Whoopi Goldberg si Goldie Hawn prezentandu-le, prin cate un discurs concis si expresiv, pe Penélope Cruz, Amy Adams, Viola Davis, Taraji P. Henson si Marisa Tomei, pe Cuba Gooding Jr., Christopher Walken, Joel Grey, Alan Arkin si Kevin Kline vorbind despre Josh Brolin, Robert Downey Jr., Philip Seymour Hoffman, Michael Shannon, dar mai ales despre regretatul Heath Ledger, a carui evocare a adus lacrimi de emotie in ochii tuturor fostilor colegi de breasla. Nu mai 
putin solemne au fost momentele de acordare a premiilor pentru rolurile principale, unde Sophia Loren, Shirley MacLaine, Halle Berry, Nicole Kidman si Marion Cotillard le-au introdus in scena pe prea putin cunoscuta Melissa Leo, actrita cu multa experienta, dar deloc aflata in lumina reflectoarelor pana acum, o Anne Hathaway cu ochii umezi la auzul laudelor care i s-au adresat sau o Kate Winslet sincer emotionata, dar destul de destinsa pentru a-si pune tatal sa fluiere pentru ca ea sa-si poata localiza familia in public. Cat
despre prezentarea lui Meryl Streep de catre Sophia Loren, ea face parte dintre secventele antologice de cinema, capabile sa monopolizeze toata incarcatura emotionala a unei asemenea seri. Cu Robert De Niro vorbind despre omul si nu doar artistul Sean Penn, Adrien Brody omagiindu-l pe prea putin cunoscutul Richard Jenkins, Michael Douglas subliniind marele talent al lui Frank Langella, Anthony Hopkins afirmand despre colegul si fostul sau partener de film Brad Pitt ca este genial si Ben Kingsley salutand intoarcerea lui Mickey Rourke pe platouri cu cuvintele „Welcome Back, Returning Champ!", gala s-a apropiat, cu stil si ritm perfect puse la punct, de final.
frumoase secvente de dragoste din filmele anului, apoi o evocare a efectelor vizuale remarcabile ale lui 2008, precum si un spectaculos mixaj de hituri din cele mai celebre music-hall-uri hollywoodiene, interpretate de Beyonce si Hugh Jackman, secondati de un grup imens de dansatori perfect sincronizati. De altfel, stralucirea rafinata a caracterizat si tinutele haute-couture ale divelor filmului, daca amintim doar rochia Dior, cautat ostentativa, a lui Sarah Jessica Parker ori de mult mai rafinata tinuta vintage Balmain purtata de premianta Penelope Cruz, de bijuteriile sofisticate ale Angelinei Jolie, de senzualitatea si echilibrul regal al tinutei lui Kate Winslet, ori de aparitia luminoasa si de o stilizare extrema a lui Meryl Streep. N-a lipsit nici evocarea traditionala a artistilor disparuti in anul care a trecut, printre care Bernie Mac, Cyd Charisse, Van Johnson, Nina Foch, Kon Ichikawa, Roy Scheider, Richard Widmark, Claude Berri, Maila Nurmi, Isaac Hayes, Ricardo Montalban, Robert DoQui, Paul Scofield, James Whitmore, Charlton Heston, Paul Newman ori Anthony Minghella si Sydney Pollack (ambii producatori ai excelentului The Reader – nominalizat, de altfel, la categoria Cel mai bun film. Un scurt moment a fost acordat si premierii veteranului Jerry Lewis – prezentat de Eddie Murphy – cu trofeul Jean Hersholt Humanitarian. Insa cea mai creativa si emotionanta particularitate a ceremoniei din acest an a fost prezentarea celor cinci nominalizati la premiile pentru interpretare ale fiecarei categorii (Cea mai buna actrita in rol secundar, Cel mai bun actor in rol secundar, Cea mai buna actrita in rol principal, Cel mai bun actor in rol principal) de catre cinci legende ale cinematografului american, recompensate la vremea lor cu statueta aurita. Si astfel i-am putut vedea pe scena Oscarurilor pe Tilda Swinton, Anjelica Huston, Eva Marie Saint, Whoopi Goldberg si Goldie Hawn prezentandu-le, prin cate un discurs concis si expresiv, pe Penélope Cruz, Amy Adams, Viola Davis, Taraji P. Henson si Marisa Tomei, pe Cuba Gooding Jr., Christopher Walken, Joel Grey, Alan Arkin si Kevin Kline vorbind despre Josh Brolin, Robert Downey Jr., Philip Seymour Hoffman, Michael Shannon, dar mai ales despre regretatul Heath Ledger, a carui evocare a adus lacrimi de emotie in ochii tuturor fostilor colegi de breasla. Nu mai putin solemne au fost momentele de acordare a premiilor pentru rolurile principale, unde Sophia Loren, Shirley MacLaine, Halle Berry, Nicole Kidman si Marion Cotillard le-au introdus in scena pe prea putin cunoscuta Melissa Leo, actrita cu multa experienta, dar deloc aflata in lumina reflectoarelor pana acum, o Anne Hathaway cu ochii umezi la auzul laudelor care i s-au adresat sau o Kate Winslet sincer emotionata, dar destul de destinsa pentru a-si pune tatal sa fluiere pentru ca ea sa-si poata localiza familia in public. Cat despre prezentarea lui Meryl Streep de catre Sophia Loren, ea face parte dintre secventele antologice de cinema, capabile sa monopolizeze toata incarcatura emotionala a unei asemenea seri. Cu Robert De Niro vorbind despre omul si nu doar artistul Sean Penn, Adrien Brody omagiindu-l pe prea putin cunoscutul Richard Jenkins, Michael Douglas subliniind marele talent al lui Frank Langella, Anthony Hopkins afirmand despre colegul si fostul sau partener de film Brad Pitt ca este genial si Ben Kingsley salutand intoarcerea lui Mickey Rourke pe platouri cu cuvintele „Welcome Back, Returning Champ!", gala s-a apropiat, cu stil si ritm perfect puse la punct, de final. Seara indiana
Iar daca in materie de surprize, ele nu prea au existat in aceasta seara magica de 22 spre 23 februarie 2009, deoarece pronosticurile criticilor autohtoni sau de peste ocean il desemnasera drept castigator aproape sigur pe exoticul si pitorescul Slumdog Millionaire, trebuie remarcat entuziasmul sincer al intregii echipe a filmului. O multime pestrita de copii, adolescenti si adulti inclusi in distributie a invadat scena Oscarurilor, cu o prospetime si un insolit mult mai convingatoare si uimitoare decat daca ar fi fost regizate indelung, de cele mai talentate nume prezente in sala. La final, vazandu-l pe nonconformistul Danny Boyle exultand in mijlocul protagonistilor povestii sale, uluiti ei insisi prin ce trec, probabil ca Slumdog Millionaire a castigat infinit mai mult entuziasm si afectiune, atat din partea celor care il cunosteau deja, cat si a celor care urmeaza sa-l vada, decat ar fi reusit sa-i aduca cea mai profesionista si costisitoare campanie publicitara. In fond, o astfel de incheiere multiculturala si emotiva nu face decat sa sublinieze un adevar vechi si nemuritor, de-acum hipercunoscut nu doar la Hollywood: "There’s no business like showbusiness!".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
