Sectiunea Books Review a The New York Times a publicat clasamentul celor mai bune romane americane din ultimii 25 de ani. Cine a castigat aceasta Olimpiada a prozei si de ce? Important e sa participi, sa invingi sau sa nu fii luat in seama?
Cand Sam Tanenhaus, editorul sectiunii amintite a prestigiosului cotidian newyorkez, a trimis chestionarul cu pricina catorva sute de critici, scriitori, editori sau alti oameni influenti din industria cartii, el nu avea de unde sa stie ca un periodic cultural bucurestean riscase o tentativa similara cu cativa ani in urma (cu aplicatie, evident, la spatiul literar romanesc), ale carei rezultate au fost nu doar controversate ci si mai mult decat contradictorii. Unii au spus chiar ca, din ratiuni de corectitudine politica damboviteana, rezultatul a fost decis straniu in favoarea unui text superb dar care nu prea avea nimic de-a face cu romanul ca specie narativa. Ei bine, nici tentativa americana nu cred ca va fi scutita de unda de soc a feluritelor enervari ulterioare dar, pana una alta, sa consemnez, la cald, rezultatul centralizarii voturilor: 1. Toni Morrison - "The Beloved" (1987); 2. Don DeLillo - "Underworld" (1997): 3. Cormac McCarthy - "Blood Meridian"(1985); 4. John Updike - "Rabbit Angstrom - The Four Novels" (1995); 5. Philip Roth - "American Pastoral"(1997). Au mai primit punctaje semnificative "Conspiratia imbecililor" a lui John Kennedy Toole, precum si alte carti semnate de aceiasi Don DeLillo, Cormac McCarthy sau Philip Roth (5 titluri!), precum si de Tim O''Brien, Raymond Carver ori Richard Ford. Nimic de Norman Mailer (explicabil prin prisma ratarilor sale succesive din ultimele decenii) sau de Jeffrey Eugenides (inexplicabil, daca ai citit "Middlesex") sau Jonathan Franzen ("Corrections"). Halucinant, nici Thomas Pynchon, John Gardner, Joyce Carol Oates, Saul Bellow sau John Barth nu au fost luati in calcul! Criteriile folosite de juriul ad-hoc mie unuia imi cam scapa, avand in vedere ca, de pilda, o multime de titluri bine clasate aparusera inainte de 1981 (de pilda, prima parte a tetralogiei lui Updike dateaza din 1960!). Iar romanul castigator imi aminteste de actul de hypercorectitudine politica de la Oscarurile recente, cand a trebuit sa se aleaga intre povestea a doi ciobani homosexuali si cea a unor afroamericani revoltati, pana la urma castig de cauza avand cea de-a doua. Asta nu inseamna ca Toni Morrison, dincolo de faptul ca e de culoare si scrie despre personaje aidoma, nu ar fi o excelenta prozatoare dar, totusi, eu nu imi pot explica nici in ruptul capului cum o carte a ei a reusit sa le ia fata unor romane precum "Curcubeul gravitatiei" (ce mai conteaza, in atari conditii, ca nu se incadreaza strict in intervalul presupus?! oricum "Mason & Dixon" se incadra!) sau - sunt nevoit sa ma repet - "Middlesex" ori "Conspiratia...". Pentru americani, conteaza inca mult mai mult nostalgia "valorilor traditionale" (in jurul carora se centreaza toate textele premiante) decat socul noutatii geniale...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
