Nevoia de o "noua sinceritate" nu a aparut pestenoapte in teatrul românesc. Din 2000 au inceput sa se iveasca maiintâi vocile tinerilor dramaturgi si spectacolele cu piese noi,apoi tot mai multe spatii independente care au sustinut montari cutextele lor (ceva mai greu acestea au patruns si in "teatrelemari", modificând raporturile intre piesele clasice si piesacontemporana, româna sau straina), iar intr-un deceniu s-a formatdeja un public pentru acest gen de spectacol ce pledeaza pentru o"noua sinceritate".
In alte tari - din MareaBritanie pâna in Rusia - exercitiul sinceritatii in teatru a fostdus atât de departe incât textele unor spectacole proveneau dininregistrari ale unor conversatii private, care erau apoi aduse inscena dupa o minima editare, sau chiar din comentariile de peforumuri on-line, citite de actori in scena, fara nici ocosmetizare a stilului sau a limbajului folosit de anonimiiinternetului. Curentul se numeste "verbatim".
Ceea ce se adauga acestei staride fapt in stagiunea 2009-2010, la mijlocul careia ne aflam, esteraportarea teatrului "noii sinceritati" la film. Care nu vine niciea pe un teren gol, ci in trena unor sondari similare de terenpetrecute recent in teatrul lumii - in 2008, Ivo van Hove debuta pescena la Brooklyn Academy of Music cu o montare a textului filmuluilui John Casavettes "Opening Night" din 1977. Tot in 2008 ElizabethLe Compte punea in scena la Public Theater un controversatspectacol cu "Hamlet" având ca permanent reper vizual prezent inscena inregistrarea unui spectacol din 1964 cu Richard Burton inHamlet pe Broadway, iar la inceputul acestui an festivalulnewyorkez Under the Radar a inclus doua montari inspirate din filmecelebre - "Husbands" de John Casavettes (1970) si "Rope", al luiHitchcock (1948). Toate aceste "intâlniri provocate" intre celedoua arte genereaza intrebarea "teatru sau film"? desi un raspunsposibil, poate cel mai interesant, ar fi "teatru sifilm".
E limpede ca filmul este artaacestor vremuri: are cei mai multi spectatori, lanseaza cele maimulte vedete, hraneste o industrie, e accesibil maselor. Pe scurt -vinde. Toti actorii - sau aproape toti - isi doresc sa faca film.Unii ramân definitiv prinsi in plasa lui de seductie. Multiregizori de teatru viseaza si ei la asta (la noi au incercat inultima vreme Horatiu Malaele si Silviu Purcarete, se pregatescAlexandru Darie si Mihai Maniutiu). Desigur, se intâmpla si invers:actori de Hollywood râvnesc sa demonstreze ca sunt buni pe scena(Jude Law si-a dat masura la sfârsitul anului trecut cu "Hamlet",pe care l-a jucat cu un succes pe deplin meritat, fiind singurulmemorabil din intreaga distributie, dar Kristin Scott Thomas n-areusit acelasi lucru jucând in "Livada de visini", tot peBroadway), iar regizori deveniti celebri gratie filmului, cum estebritanicul Sam Mendes, inca viseaza la textele clasice ale scenei -Mendes a initiat impreuna cu BAM proiectul Bridges, ce reunesteactori englezi si americani celebri, sub directia lui, pentrumontari-eveniment cu piese de Cehov si Shakespeare. E un danspermanent al seductiei, dans de alaturare si de respingere jucat defilm si teatru prin creatorii pe care ii impart. Un dans din careuneori rezulta volte spectaculoase, dând viata culturiicontemporane si sporind numarul "fanilor" ei.
Combinatia de performance silive video este cea mai des intâlnita in productiile de teatru ceau ca punct de reper filmul: in ce fel sunt folosite acestea, cumsunt combinate proportiile si cât accent mai cade pe singurulavantaj al teatrului in fata filmului - schimbul direct de energiiintre actori si public - acestea sunt intrebarile care se pun defiecare data. In "Hamlet"-ul semnat de Elizabeth LeCompte pentruWooster Group in 2008, actorii improvizau un dialog permanent alcorpurilor lor cu imaginile vechiului "Hamlet" ce curgeau inmonitoare, in timp ce ei citeau piesa: o privire contemporana,distantata, a actorului de azi catre acela de ieri, pentru careinregistrarea propriului chip era o realitate inca straina, cum eracândva fotografia pentru triburile africane. Si daca fotografiane-a schimbat felul de a vedea lumea si raportarea la creativitate,care a devenit prin fotografia digitala un bun comun (SusanSontag, On Photography), atunci cum sa nu ne influentezefilmul, care face parte din viata noastra de zi cu zi?
Mai mult decât filmul,tehnologia. Tehnologia din ce in ce mai sofisticata, de care fugeaucreatorii Dogmei, incercând sa obtina un nou adevar, corespunzatorprivirii directe, neintermediate. Tehnologia despre care creatorulcelebrei trupe britanice New Forced Entertainment spune ca nu maipoate fi ignorata, fiindca "intr-o zi se va instala si va vorbiprin intermediul tau (al actorului, n. mea.), fie ca iti place saunu" (Tim Etchells - Certain Fragments). Tehnologia a careiomniprezenta in viata noastra imparte apele si in arta acestorvremuri - fie ca e vorba de artele vizuale, de film sau de teatru.Dupa aparitia filmului, a televiziunii si dupa radicalizarea lorprin reality-show-uri, nici teatrul nu mai poate fi acelasi.Actorul, care pâna atunci intrupa orice personaj, nu mai poate ficredibil, deci este obligat sa-si regândeasca pozitia/functia inteatru, avertiza intr-o conferinta recenta regizorul AlvisHermanis. Care tocmai a avut o premiera, si el, cu un spectacoldupa filmul lui Wajda, "Domnisoarele din Wilko" (1979) la Modena,Italia.
Cât despre functia teatrului inaceasta noua societate, la inceput de secol XXI, tot acest regizorargumenta ca va fi chiar mai importanta decât pâna acum, fiindca varamâne una dintre putinele cai de interactiune intre oameni, deprezervare a umanitatii prin schimbul direct de energii pe care ilpropune si care il diferentiaza de toate celelalte arte. Nu neramâne decât sa speram ca previziunea lui Hermanis se vaadeveri.
CRISTINA MODREANUeste jurnalist si critic de teatru. Semnatura ei s-a regasit de-alungul celor 13 ani de scris despre teatru in ziarele "Adevarul" si"Gandul", in revistele culturale "Rampa", "Adevarul literar siartistic", "Teatrul Azi" si "Dilema veche". A realizat o serie deemisiuni culturale pentru canalul TVR Cultural, sub titlul "Artaversus Arta". A publicat volumele Sah la Regizor, Mastilelui AlexanderHausvater si Casa dinauntru si asustinut conferinte internationale despre teatrul romanesc de azila Valladolid (2004), Berlin (2006) si Stockholm (2007). Estedoctorand alUniversit`]ii de Art` Teatral` [iCinematografic` din Bucure[ti. Din 2008, este director artistic alFestivalului National de Teatru de la Bucuresti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
