Volumul il lasa indiferent pe cititor. Se simte ca este vorba de o simpla retorica a incantarii, a admiratiei, a beatitudinii.
In timp ce "mizerabilistii" uratesc de zor realitatea, manjind-o cu zoaie, secretii si excremente, alti autori o infrumuseteaza cu acelasi zel, spaland-o cu sampon si dand-o cu deodorante. Nici unii, nici altii nu fac literatura, pentru ca actioneaza exterior asupra realitatii. In loc sa o transfigureze, o falsifica, in loc sa o regandeasca, o ignora, preferandu-i o butaforie.
O intreaga armata de autori de versuri se ocupa, in ultima vreme, cu infrumusetarea realitatii. Printre ei se numara Monica Ilas, de care se declara entuziasmat, nu se stie din ce cauza, Adrian Dinu Rachieru. El o confunda probabil pe autoare, care este, dupa cum reiese dintr-o fotografie reprodusa pe ultima coperta, o femeie frumoasa (chiar frumoasa, nu infrumusetata), cu propria ei poezie. Volumul publicat recent de Monica Ilas, Ploaie albastra (Timisoara, Editura Marineasa, 2006), are insa o valoare modesta si, cu toata atitudinea extatica pe care o afiseaza, il lasa indiferent pe cititor. Se simte ca este vorba de o simpla retorica a incantarii, a admiratiei, a beatitudinii. Taine, parfumuri, fluturi, soapte, picaturi de roua, curcubeie, primaveri, muguri, stele, crini, temple, piramide, trandafiri, fantani etc. - acesta este lexicul predilect al autoarei. Ea nu vorbeste, ci gangureste: "Intamplarea spune ca sentimentele/ sunt oglinda nuferilor topiti in adjective/ - taramuri imaginare ale spiralei!" (Indoielile soaptelor); "Rasarim albi in cuvinte/ si ne intristam regasindu-ne nascuti/ printre mugurii puntilor dureroase/ in fata carora ingenunchem, desavarsind/ - peste campiile luminoase -/ rugaciunile cerului desfrunzit..." (Toamna cuvintelor).
Daca incercam sa analizam aceste versuri, intelegem ca ele nu spun de fapt nimic. Sentimentele sunt oglinda nuferilor topiti in adjective... Cu alte cuvinte, nuferii se topesc intai in adjective, apoi folosesc ca oglinda sentimentele. Ce inseamna asta?! Iar sentimentele sunt taramuri imaginare ale spiralei... Ale carei spirale?! Simti ca ti se incalcesc circumvolutiunile in creier. La fel de confuza este si chestia cu mugurii puntilor dureroase printre care ne regasim nascuti. Culmea era sa ne regasim nenascuti!
Punti dureroase... Muguri ai puntilor dureroase... Cuvinte frumoase fara nici o semnificatie. Dupa incheierea lecturii, ele se evapora repede din memoria noastra. Ne ramane, in schimb, pentru multa vreme in minte fotografia de pe ultima coperta.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
