Am convingerea ca acea parte a societatii romanesti care se simte de mult europeana (mai ales prin cultura) traieste prost primul semestru al "integrarii" noastre in UE.
Fireste, "partea" de care vorbesc e compusa din persoane dotate cu spirit critic, adica din oameni care stiu sa-si dozeze asteptarile. Si totusi, parca speram cu totii, ca natiune, sa vedem altceva. Ratarea startului demonstreaza cateva lucruri triste. Primul este ca nu ajunge sa "inchizi capitole de negociere" si sa adopti, la gramada, legislatie euroconforma. E nevoie si de continut moral. Al doilea priveste conexiunea dintre politica interna si realitatea comunitara. Daca vrem o "Romanie europeana", e necesar sa facem in aceasta tara o revolutie europeana.
Statul nostru actual functioneaza ca o combinatie perversa de RSR si Tranzitie. Constitutia nu a fost gandita in termeni vizionari si moderni, ci doar ca produs conjunctural. Debirocratizarea administratiei publice nu s-a produs, pentru ca sistemul clientelar e mai infloritor ca oricand. La fel de retoric stagnam si pe planul mult-trambitatei descentralizari, care ar fi trebuit sa ne garanteze libertatile subsidiaritatii, dar nu o face. Dincolo de cateva cosmetizari punctuale, infrastructura - sosele, spitale, scoli, tribunale, sisteme de irigatii etc. - a ramas in paragina. Capitalismul democratic nu ne-a adus pe tipsie procedurile impersonale care, in alte tari, genereaza prosperitate si egalitate de sanse. Dimpotriva, s-ar zice ca abia odata cu el s-au generalizat relatiile tribale, care selectioneaza valorile "inchise", desi sustinem ca traim intr-o lume deschisa, "transparenta", regularizata.
N-a existat guvern postcomunist care sa nu se laude ca a "elaborat" o strategie de dezvoltare a Romaniei pe 10, 15, 20 sau 50 de ani. Nimic din ce s-a pus pe hartie nu a devenit fapt constatabil. Acum, ajunsi in UE, observam amanuntul halucinant ca nu avem nici macar o "strategie postaderare"! Noroc insa ca se lucreaza la ea... Contempland acest vid, imi aduc aminte de un vers cult, ramas fara proprietar si patruns in folclor: "Muntii nostri aur poarta,/ noi cersim din poarta-n poarta". Metafora tarii bogate cu oameni saraci risca sa devina paradoxul nostru definitoriu pentru inca vreo doua generatii. Si asta de ce? Pentru ca nu am reusit sa educam societatea pana la punctul in care se formeaza masa critica a fortei civice active, care preseaza eficient catre o schimbare sistemica. Degeaba scrie elita, pe felurite voci si registre, ca ne trebuie o noua Constitutie, alt mod de scrutin, un parlamentarism responsabil si o justitie temuta, mai ales de infractorii cu guler alb. Daca "blocurile" nu sustin, ca o galerie wagneriana, aceste imperative, vom ramane cu ziarul in mana, privind pe geam petrecerea lina a tuturor sanselor de a mai apuca Romania europeana la care visam. Bine macar ca a sosit iarasi vremea concediilor. Sa ne relaxam! Si mai vorbim despre astea la toamna, caci, slava Domnului, avem tot timpul, de parca am fi morti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
