Aceasta afirmatie este una dintre acele formulari in care filosoful german reuseste sa opuna doi termeni fara ca acestia sa se afle intr-o situatie de excludere reciproca. Arta nu reprezinta pentru Nietzsche echivalentul unei iluzii sau al unei mistificari, ci un alt adevar, un adevar care sa corespunda unui alt nivel de realitate decat cel dat, actualizat de existenta. Astfel, arta, prin esenta ei, dobandeste capacitatea de a reconstitui un adevar de alta natura, un adevar superior fata de adevarul ucigator, imediat, exprimabil de simtul comun al realitatii. Dar, in mod obisnuit, omul percepe existenta in limitele adevarului imediat. Unda de tragism care transpare din afirmatia nietzscheana ar consta tocmai in incapacitatea noastra de a ne elibera de melancolia ucigatoare in care ratiunea, ajunsa la ultimele ei limite in fata existentei, ne-a impins, fragilizand fiinta si destramand vraja. Arta, in esenta ei, reuseste sa ne mentina intr-o stare vrajita de suspensie, ferindu-ne de adevarul ucigator, dezvoltand in noi o anumita capacitate de a depasi tragismul constiintei unui anumit vid existential.
Literatura ajunge sa reprezinte astazi nu numai un mod de a intelege lumea, ci si unica posibilitate de acomodare a fiintei la criza constiintei.
Consider ca realitatea functioneaza in ritmul aproape imposibil de descris al unor procese concomitente si imprevizibile care determina, uneori arbitrar si echivoc, firul evenimentelor. In Cruciada copiilor am incercat sa dezvalui putin din mecanismele prin care realitatea isi creeaza propria retea de posibilitati pentru a putea sa "fixeze" intr-o anumita istorie evenimente mai mult sau mai putin importante, care determina, apoi, imperceptibil si invariabil, cursul lumii. Trecerea de la o scena la alta se petrece in cel putin trei planuri distincte: gramatical (la nivel sintactic sau chiar lexical), simbolic si, in sfarsit, fictional, printr-un joc de intersectare a planurilor aparent paralele ale povestirii.
Mi-am dorit foarte mult, asa cum in copilarie demontam radiouri si televizoare, sa ajung la intelegerea mecanismelor pe care, in mersul ei imprevizibil si lent pentru perceptia obisnuita, le declanseaza istoria. Am demontat realitatea, precum si istoria pe care realitatea, consumandu-se, o lasa in urma sa sub forma de istorii. Si cand am recompus-o, a aparut Cruciada copiilor.
Spre deosebire de radiouri si televizoare, componentele de functionare ale realitatii pot fi remontate in variante infinite si functionale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
