A apărut numărul 3 altrimestrialului de diagnoză socială, politică şi culturală"Punctul critic". E deja un loc comun să spunem că publicaţia îşi onorează şi de dataasta numele prin conţinut şi abordare. În mod paradoxal, paradoxdatorat periodicităţii sale, dosarul trimestrialului se dovedeştede o stringentă actualitate - Frica şiviolenţa.
În deschiderea dosarului, EugenUricaru încearcă să întrezărească câteva răspunsuri la întrebarea"Ce ni se întâmplă?"Comunitatea românească, consideră prozatorul, a devenit foartenepăsătoare faţă de sine şi faţă de lucrurile importante care odefinesc. Această realitate nu e doar îngrijorătoare, ea trebuie şiînteleasă, conştientizată: "Respectul faţă de sine,faţă de ceea ce te defineşte, te face puternic, te face să fii larândul tău temut şi respectat. Dacă nu-ţi mai pasă de felul tău dea fi, de poporul tău, de cultura ta, de dreptatea ta, de cei carete apără şi de cei care îţi dau un nume, dacă nu te mai intereseazăde ce şi unde zace înmormântat tatăl, bunicul sau toţi cei carete-au făcut să fii ceea ce eşti, înseamnă că nu-ţi mai este teamăcă poţi să greşeşti, că nu te mai străduieşti să nu greşeşti,pentru că nu poţi greşi faţă de ceea ce nu mai contează. Atuncicând nu te mai temi de legi şi de Dumnezeu, când nu te mai temi căpoţi greşi, atunci eşti gata să cazi pradă fricii. Frica te face săfii singur, să fii fără raţiune, te face să te pierzi pe tine.Teama se află în suflet iar frica se adăposteşte în oase. Cu teamade a nu greşi poţi ieşi din orice strâmtoare, pentru că teama de anu greşi e raţională, pe când cu frica în oase nu mai poţi facenimic, frica ori te paralizează, ori te împinge la faptenecugetate".
Şi pentru criticulliterar Alex. Ştefănescu România a devenit "o ţară primejdioasă",iar frica împrumută ceva din registrul cataclismelor naturale:"Frica inspirată de regimul comunist are ceva sumbru-metafizic.Frica inspirată de dezordinea de azi din România este o fricăanimalică, de genul celei de care este cuprinsă populaţia în timpulcutremurelor sau inundaţiilor".
Dar texteleinvocate mai sus sunt doar un fel de preludiu, de preambul laexcelenta analiză despre "Priramida fricilor sociale dinRomânia de ieri şi de azi", semnată de profesorul universitarSeptimiu Chelcea. În excursul său, profesorul Chelcea vorbeştedespre frica socială şi funcţiile ei, încercând să realizeze opiramidă a fricilor sociale, contrapunând, în cele din urmă,piramida fricilor sociale în comunism cu piramida fricilor socialede astăzi. Concluzia are acurateţea unei judecăţi de valoare şi aunui diagnostic în acelaşi timp: "De-a lungul celor 20 de ani de laprăbuşirea comunismului în ţara noastră, alte categoriisocio-ocupaţionale au început să resimtă frica socială mai difuzsau mai intens. Odată cu criza economico-financiară pe care otraversăm, frica de şomaj a luat locul fricii de a-ţi pierdelibertatea sau chiar viaţa. Se menţine frica de a pierde viitorulcopiilor, în condiţiile abandonului şcolar determinat de sărăcie,ale introducerii taxelor pentru învăţământul superior, ale lipseilocuinţelor şi locurilor de muncă. Defrica de a-şi pierde locul de muncă şi odată cu acesta pâinea ceade toate zilele, angajaţii acceptă şi reducerea salariului şiprelungirea programului de muncă; şi orele de muncă neplătite şianularea sporurilor salariale şi a altor drepturi câştigate de-alungul timpului prin luptă sindicală. Din păcate, în România de azifrica socială este instrument de guvernare."
Dosarul mai cuprinde două serioase studii semnatede dr. Corina Bistriceanu Pantelimon (Agresiunea "noii tradiţii") şi dr.Aurelian Stoica (Frica şiconspiraţia: factori favorizanţi pentru apariţia şi transmitereazvonurilor). O menţiune aparte merită comentariul Normalitatea violenţei la români?semnat de Sonia Cristina Stan.
De asemenea, merită să încheiem această sumarăprezentare a dosarului realizat în nr. 3 al Punctului critic cu observaţiileeditorialistului Mihai Milca: "După douădecenii şi mai bine de rătăciri prin labirintul post comunismului,societatea românească nu dă semne de a se fi eliberat de subimperiul fricii. Frica a devenit o componentă intimă a existenţeicotidiene a românilor, iar politica fricii aspiră să se substituiemanagementului politic şi de stat graţie efectelor scontate şigarantate, mai ales în circumstanţele în care criza mondială adevenit laitmotivul şi alibiul politicilor guvernamentaleimplementate în vremea din urmă sub pretextul unei noi terapii deşoc, doar în beneficiul oligarhiilor politico-financiare avide,egoiste, dornice să-şi perpetueze dominaţia şiprivilegiile".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
