Efortul aerian a fost concentrat mai ales asupra industriei petroliere (Ploiestiul a fost bombardat de patru ori in iunie si de sapte ori in iulie 1944) si din extinderea actiunii de distrugere asupra distileriilor din Targoviste, depozitelor petroliere din Bucuresti si Mogosoaia, dar si asupra conductelor de petrol si a statiilor de incarcare din Giurgiu. In afara industriei petroliere, s-a mai urmarit distrugerea cailor ferate, a triajelor, a nodurilor de comunicatii, a industriei de materiale de cai ferate, a industriei aeronautice din Brasov precum si a avioanelor aflate la sol.
Concomitent cu obiectivele de importanta militara, aviatia anglo-americana a dus si actiuni de intimidare si demoralizare a populatiei. Astfel, anglo-americanii au mitraliat trenurile aflate in miscare pe caile ferate si autovehiculele, iar executarea unui bombardament de noapte asupra Capitalei nu a urmarit nici un obiectiv militar, fiind aruncata in schimb o mare cantitate de manifeste.
Avioanele anglo-americane decolau din sudul Italiei si puteau ajunge pana la bazele din URSS (Poltava, Mirgorod, Piryatin), intorcandu-se apoi la baza (executau asa-numitele raiduri de releu). Navele americane erau greu de interceptat de aviatia de vanatoare romano-germana, din cauza ca beneficiau de o puternica protectie cu avioane de vanatoare si de o strategie de protejare diversificata:
– aviatia de vanatoare romano-germana era angajata in lupte aeriene in jurul Capitalei, iar formatiunile de bombardament inamice se indreptau spre alte obiective;
– se atacau concentric mai multe tinte din diferite regiuni ale Romaniei;
– se survola cu formatiuni puternice Bucurestiul si Ploiestiul, pentru a deruta, si se ataca la Giurgiu si Brasov;
– acolo unde bombardierele nu-si atingeau tinta se foloseau avioane de vanatoare, care bombardau in picaj si de la mica inaltime (2.000-4.000 m) obiectivele raportate. Desi pilotii anglo-americani preferau bombardamentul in picaj, acestia nu au putut folosi aceasta modalitate de atac la Ploiesti, din cauza cetii artificiale care apara municipiul, ceea ce a facut obiectivul foarte greu de distins.
CATALIN PETRUT FUDULU (n. 15.09.1973). Doctor in istorie al Universitatii din Bucuresti (2006). A colaborat sau colaboreaza la revistele Angvustia, Acta Moldaviae Meridionalis, Document, Magazin Istoric, Historia (redactor in perioada 2002-2004), Dosarele Historia (redactor-sef in perioada 2002-2004), Dosarele Istoriei, Monumentul, Sangidava si Valahica, Ziarul de Duminica, insumand peste 250 de articole, publicate in periodice si volume colective, si peste 20 de comunicari la sesiuni de comunicari stiintifice.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
