Diana-Roxana Serghiuţă este o pictoriţă şi scenografă din Braşov cu mai multe expoziţii în străinătate..
La sfârşitul săptămânii trecute a deschis o expoziţie la Galleria Machina din Rieti, Italia, curator fiind Claudio Scorretti. Se cheamă „Inconştientul în direct” (foto 1, 2, 3). Încă o dată pictoriţa dovedeşte că realismul său magic este rezultatul combinarii de reprezentari hiper si suprarealiste.
Expoziţia va fi deschisă până în 25 iulie.
Cităm din prezentarea făcută de Mario Scorretti în catalogul expoziţiei: „Asistând la punerea în scenă a piesei Rinocerii – una dintre piesele care l-au consacrat în lumea întreagă – Eugène Ionesco, celebrul dramaturg de origine română, s-a arătat uimit – cu o stupoare aproape infantilă – de limitele neaşteptate ale artei teatrale. Urma să fie violent comic, violent dramatic, teatrul, alături de artă şi literatură: dar iată că se confrunta cu nişte limite, supunându-se unor clişee de reprezentare care nu-i permiteau să arate totul pe scenă. Rinocerii, de exemplu: cum ar putea fi reprezentată pe scenă o epidemie de rinocerită? În piesa ionesciană, toate personajele – mai puţin unul singur – se transformă în monstruoase pahiderme. Acesta este punctul în care teatrul obturează, observa Ionesco, vizibilitatea metamorfozei: fiecare reprezentare a piesei era mai degrabă cuvânt şi simbol decât «adevăr pur şi simplu».
Nimic mai potrivit decât această referire la universul ionescian şi la îndrăzneala de a depăşi pragul lui «ceea ce poate deveni vizibil» pentru a crea un spaţiu afin de prezentare a unei artiste cum este Diana Serghiuţă. Cu tinerii artişti români de astăzi – câţiva dintre ei deja afirmaţi la nivel internaţional, cum sunt Adrian Ghenie, Mircea Cantor sau Marius Bercea – Diana Serghiuţă are în comun o anumită tentativă de descompunere a (auto)portretului. Aceasta este, de altfel, şi singura afinitate importantă pe care tânăra artistă o are cu colegii săi de generaţie. Pentru că, dacă Adrian Ghenie, de pildă, este astăzi cunoscut pentru „portretele sale pedepsite” reprezentându-i pe Ceauşescu, Stalin, Lenin sau Mengele, Diana Serghiuţă este interesată de o abordare cu totul diferită.
În primul rând că, dacă arta Dianei Serghiuţă nu s-ar focaliza asupra unor teme puternice, insolite, la graniţa dintre oniric, fantasmatic şi monstruos, uneori cu tuşe aproape horror, lucrările sale ar putea servi foarte bine, ca tehnică de compoziţie, pentru o (re)afirmare a portretului clasic. Neliniştea şi tensiunea apar tocmai ca o consecinţă a non-coincidenţei între tehnica artistei – una de maestru clasic – şi tema reprezentată. Angoasele lumii de astăzi transpuse cu mijloacele, limbajul şi convenţiile artistice contemporane? Nu, cu Diana Serghiuţă totul se întâmplă în sens contrar: este ca şi cum un vechi pictor de şcoală flamandă ar apărea pe neaşteptate în secolul XXI.
(...)
Definindu-şi viziunea artistică, Diana Serghiuţă o prezintă ca investigare şi exhibare a angoaselor proprii. Pornind de la această afirmaţie a artistei, lucrările care provoacă neliniştea în cel mai înalt grad sunt cele legate de graviditate. În aceste tablouri nu este un animal vizibil – o lebădă sau un iepure – cel care declanşează spaima. Este chiar corpul însuşi cel care conţine şi întreţine teama: un corp chiar privat de un chip, într-un tablou, ca şi cum ar fi o entitate în sine, luat în posesie de o altă fiinţă. Un trup care încearcă să se protejeze cu două mâini cu şase degete – este aceasta, poate, una dintre imaginile care provoacă cel mai mare şoc între lucrările Dianei Serghiuţă. O maternitate dominată de temeri ancestrale, o feminitate fragilă locuită de alte fiinţe – între aceşti doi poli, feminin şi matern, Diana Serghiuţă descoperă scenariul perfect pentru a da o consistenţă vizibilă propriilor sale angoase.”
„Locust (Dissonance)” de Laura Partin în Mica Galerie a Institutului Român de la Veneţia
Luni, 24 iunie, în Mica Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia a avut loc vernisajul expoziţiei Locust (Dissonance) de Laura Partin, bursieră „Nicolae Iorga” a Institutului Român de la Veneţia (foto 4, 5). Proiectul expoziţional intitulat „Locust (Dissonance)” asociază imagistica arhitecturală impozantă a lui Paolo Portoghesi, care priveşte reconstituirea metaforică a unor experimente de psihologie socială, prin intermediul unui performance participativ care va avea loc în Mica Galerie, în ziua vernisajului. Disonanţa cognitivă este un mecanism psihologic prin care, atunci când există două gânduri contradictorii, unul dintre acestea este anulat.
Laura Partin (1986, Iaşi, România) este absolventă a Facultăţii de Arte Plastice, Decorative şi Design din cadrul Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi - secţia grafică în 2010, şi a unui master de cercetare interdisciplinară în domeniul teoriei artei în cadrul aceleiaşi Universităţi, în 2012. În prezent este bursier „Nicolae Iorga” la Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, cu un proiect de cercetare intitulat „Estetica deziluzionării”- o extensie a cercetării începute în timpul masterului - şi cu un proiect artistic, care poartă titlul expoziţiei.
Expoziţia Laurei Partin constă în lucrări de grafică şi într-o documentare video a performance-ului realizat în ziua vernisajului, prezentate până în data de 30 iunie, zilnic între orele 11.00-19.00. Proiectul face parte din programul IRCCU Veneţia de susţinere a bursierilor şi studenţilor români din Italia.
Precedenta expoziţie a Laurei Partin s-a chemat „Anxociety”.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
