Cunoasteti cliseul care deplange "separatia" dintre lideri si populatiile guvernate, mai ales in societatile noastre postindustriale, atat de complexe, atat de greu gestionabile.
Nimic de spus. Birocratia conduce lumea prezenta, alaturi de afaceri, finante, presa si de ONG-urile internationale. Un leadership arogant, stratosferic distantat de agenda "cetateanului obisnuit". O lume compusa din experti si jargoane ezoterice, din coduri inaccesibile si ritualuri opace. Nu stiu daca acest clivaj apartine naturii umane colectivizate, istoriei in general sau doar celei contemporane. In definitiv, functia ierarhica stimuleaza deopotriva logica si articulatia simbolica a oricarei comunitati. Dar parca niciodata n-a fost mai adanca prapastia emotionala si cognitiva dintre decidenti si executanti!
Voi refuza tentatia de a idealiza trecutul, cantand (eventual in hexametri) armonia dintre stapani si sclavi pe vremea lui Aristotel, solidaritatea dintre seniorul feudal si serbimea agricola in ducatul Burgundiei sau comuniunea patron-proletar in industria metalurgica a secolului XIX. Remarc totusi ca o cronica a servitutii voluntare se poate scrie mai usor pana la revolutia tehnologica din veacul XX decat dupa. Odinioara, conducatorii (fie acestia de drept divin, impusi prin aclamatiile armatei sau sangerosi uzurpatori ai liniilor dinastice) faceau parte din acelasi sistem cu supusii lor. Respectau un calendar ceremonial, se legau prin pacturi de solidaritate si impartaseau o scara valorica (sau daca preferati: o ideologie) comuna. Spatiul arab clasic (umma) sau crestinatatea medievala (christianitas) raman bune exemple de "omogenitate in trepte"...
Astazi, milioane de cetateni ai UE traiesc fara sa-si fi vazut in carne si oase reprezentantii din Parlamentul European. Majoritatea lor se intalneste - si nu e deloc sigur - cel mult cu primarul. Pentru ca toata clasa politica s-a transformat intr-o specie de platou TV. Ii vedem pe fotolii, fixati pe o sticla, umbre chinezesti indaratul unui ecran abstract. Ii auzim din masina, vorbind pe la vreun FM. Liderii din tarile civilizate practica uneori si curtoazia articolului de ziar: o modalitate ceva mai "calda", caci mai traditionala, de a capta freamatul public. Pe masura ce legatura dintre alesi si alegatori se rupe din cauza irealitatii mediatice, populismul ia locul dezbaterii, dedublarea histrionica perverteste pasiunea politica sincera, iar mediocritatea se camufleaza tot mai usor sub platosa sloganului de tip publicitar. Din fericire, exista printre noi vizionari care pretind - sau doar spera - ca politicul va putea fi reinventat. Ca virtualizarea vietii comunitare nu e lipsita de alternativa. Membri ai unei avangarde informale, acesti oameni inca ganditori resimt cel mai acut riscul ca Net-ul sa ucida democratia exact atunci cand pretinde ca o salveaza. Problema e ca nu-i invita nimeni la nici o emisiune. Absenta lor ne va costa scump.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
