Cand un presedinte al Republicii Moldova i-a declarat lui Gorbaciov ca Moldova se vrea un stat unitar si suveran, acesta i-a raspuns cu o sumbra predictie: "Veti avea trei tari!". Astazi se vehiculeaza tot mai insistent ideea federalizarii tarii de peste Prut si, in aceasta privinta, Casa Alba si Kremlinul vorbesc, se pare, "aceeasi limba".
Sa fie oare limba nescrisa (dar nu si uitata) de la Malta? In orice caz, predictia lui Gorbaciov e pe cale de-a se adeveri: vor exista (cel putin) trei entitati statale in federatia preconizata. Asadar sa nu mire pe nimeni daca, nu peste mult, vom vedea un Grigore Vieru preschimbandu-se, dintr-un "Ioan fara de tara" cum era, intr-unul cu patru tari.
Grigore Vieru face parte din esalonul nostru, al naivilor incurabili, care au crezut si cred cu toata fiinta lor intr-o Basarabie unica si indestructibila, restituita asa, intreaga si nestirbita, patriei-mama. Un deziderat pentru care oameni ca el si-au pus viata insasi zalog. Cand atingerea acestui ideal s-a dovedit a fi o ucronie si cand lucrurile la Chisinau s-au stricat de tot, luand o turnura cu adevarat periculoasa, el si inca o mana de oameni ca el s-au mutat, au (re)venit, cu putinul lor, in Romania, "acasa". Cum au fost primiti aici? Puterea de la Bucuresti - oferindu-le, e drept, mult ravnita "libertate", "dubla" cetatenie si alte cateva privilegii - i-a confiscat de fapt in beneficiul capitalului politic al unor partide nationaliste sau ultranationaliste, care n-au intarziat sa speculeze prestigiul lor si, ca in artele martiale, s-au folosit din plin de inertia combativitatii lor sacrificiale, deturnand-o de la tinta ei istorica spre altele, politice, interne. O data goliti de gloria trecutului si de mesajul lor harismatic, oamenii acestia au fost abandonati fara scrupule in cenusiul "massei".
In cazul lui Vieru, la un asemenea deznodamant si-au dat concursul, fara doar si poate, si discretia lui, si toleranta lui funciara, "ingaduinta", cum spun atat de frumos batranii nostri, intr-un cuvant rimbaldiana lui delicatete, cu adevarat suicidara in conditiile lumii bolnave in care ne e dat sa traim.
La aceasta primire - vitrega, la urma urmei - a omului, s-a adaugat tratamentul ingrat aplicat creatiei sale. La noi se face rar distinctie intre caracterul autorului si caracterul operei, intre militantismul autorului si militantismul operei. Apoi, intr-o literatura polarizata pe criterii politice, esti automat asumat de una dintre "zone" si repudiat de cealalta. Cazul Nichita Stanescu, valabil pentru toti, recunoscut de toate grupurile si de toate orientarile unei epoci literare, este irepetabil in termenii Romaniei de astazi. Grigore Vieru era, prin urmare, din start, o victima sigura. Dar ar fi o mare greseala sa vedem in el o victima ingenua, "a-politica", de curatia pastorului din "Miorita". Nu; ca poet, ca mare poet ce se afla, el are constiinta lui civica, asa cum are, probabil, optiunile, gusturile lui politice. Nu aici e problema. Problema e ca, in contextul dat, al "inregimentarii" volens nolens a poetilor, se arunca pe nedrept o aripa de umbra asupra unei opere poetice de indiscutabila valoare, cu piese antologice, recitate, cantate (precum aceasta "Reaprindeti candela") si traduse in nenumarate limbi ale Pamantului. Inca inainte de 1989, Nicolae Manolescu il recunostea in Grigore Vieru pe autorul celor mai frumoase poeme "inchinate mamei", de la Eminescu incoace, in literatura noastra. Sunt de acord, cu precizarea ca tot el, pe urmele lui Radu Gyr ("As' noapte, Iisus...") si ale poetilor gulagului romanesc, a scris, iata, si unele dintre cele mai frumoase poeme inchinate Tatalui.
Reaprindeti candela
Grigore Vieru
Reaprindeti candela-n cascioare
Langa busuiocul cel mereu -
Degerat la maini si la picioare
Se intoarce-acasa Dumnezeu.
Doamne, Cel din slavele crestine,
Ce pacate oare-ai savarsit
Ca Te-au dus acolo si pe Tine
In Siberii fara de sfarsit?!
Toate le ierti,
Doamne de sus,
Cu blandete mareata,
Chiar si pe cei care Te-au dus
In Siberii de gheata.
Ninge frigul si pustiul ploua,
Degerata-mi este inima.
Doamne, bine nu ne-a fost nici noua
Fara sfatul si lumina Ta.
Doamne, intra si-n a mea chilie
Si-amandoi, raniti si inghetati,
Sa ne incalzim cu bucurie,
Unul langa altul ca doi frati.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
