În timp ce la noi începea Bookfest-ul, eu mă pregăteam să vădMoscova. Recunosc din start că experienţa aceasta nu se compară cunimic din ce-am mai trăit până acum. După ce Vasile Ernu mi-apovestit despre International Open Book Festival, măaşteptam să fie vorba despre aceeaşi atmosferă clişeistică de pe latârgurile de carte, unde un scriitor gătit-fulg citeşte dintr-uncărţoi, iar comunicatele de presă fac din el erou de epopee.
Am ajuns la Moscova după-amiaza, pe 11 iunie, împreună cu DanLungu, Florin Lăzărescu şi, bineînţeles, cu Vasile Ernu, care a şicoordonat acest proiect, derulat cu sprijinul important alCentrului Naţional al Cărţii, din cadrul ICR. Ne-am aruncat într-unmetrou, care era la o asemenea adâncime, încât pe la jumătateadrumului îmi pierdusem speranţa de viaţă, apoi am alergat pe un podlarg, peste apa Moscovei. În depărtare, pe firul râului, se vedeastatuia lui Petru cel Mare, ca un Neptun poleit, iar dincolo deape, tremurau "gemenele" lor, subţirele ca nişte dantele răsăriteîn vreo şapte locuri.
Festivalul era la Casa Centrală a Artiştilor, de pe stradaKrimski. În curtea interioară a clădirii, nişte muzicieni tinerichinuiau alămurile, iar printre alei se ridicau miniamfiteatre,chioşcuri şi corturi albe. În sălile vaste din interior eraatmosfera bine ştiută de la orice târg: cărţi cât vezi cu ochii,zumzet şi mici distracţii.
Prima dezbatere a avut-o ca vedetă pe Dorota Masłowska, polonezacare a scris "Albă ca zăpada şi roşu bolşevic" (tradusă la noi deEditura Trei). Tânără, cool, dar destul de rezervată în ceea ceprivea tema, legată de relaţiile Rusei cu fostul Bloc comunist.Nici moderatorul (Boris Dubin) nu era mai captivat de subiect.Noroc cu Vasile Ernu, care, vorbind ruseşte, a reaprins interesulparticipanţilor.
Însă adevărata viaţă a festivalului a început seara, la ocârciumă armenească, din fosta grădină a Rostovilor tolstoieni.
Patronul incontestabil al serii a fost Alexandr Ivanov. Dardespre el trebuie să spun ceva mai multe lucruri. La noi estecunoscut prin Editura Ad marginem, unde a apărut "Născut în URSS"(Ernu) şi unde este în curs de apariţie Cărtărescu. La Moscova,Saşa Ivanov este un intelectual de avangardă. Iar mie mi-a rămas însuflet prin două lucruri: prin emoţia de artist şi printr-oluciditate care dezbracă tot. Cunoscător al literaturii noastre, elne-a prezentat şi publicului a doua zi, într-un amfiteatru cochet,amenajat sub coroana unui copac uriaş. În timp ce Mamleev dădeaautografe la doi paşi, noi, cei patru scriitori români, ne lăudamcu ce credeam că ne reprezintă mai bine. Printre lumea care venisesă ne vadă erau si editori, care mi s-au părut încântaţi defragmentele traduse de Oleg Panfil, prozator, traducător şi fostbursier ICR. Aici am cunoscut-o pe Olga Morozova şi-am schimbatcâteva cuvinte cu Anastasia Starostina. Cultă, rafinată, extrem deataşată de România, Starostina m-a uimit de la primele cuvinte. Erala curent cu ultimele cărţi de succes de la noi, ştia, bineinteles,de "Cartea" lui Vosganian, Dan Lungu îi trimisese cu mult timp înurmă volumele lui, dar citise şi o povestioară publicată de mine,nu demult, în România literară.
În general moscoviţii pe care i-am întâlnit erau destul deinteresaţi de noi. Câteva traducătoare şi profesoare la o şcoalăromânească voiau să ştie care sunt cele mai proaspete cărţi de lanoi pentru o proiectată antologie şi le-am povestit cam tot ce-amcitit în ultimul an.
Dar nimic n-ar fi avut farmec dacă la festivalul acesta n-ar fivenit Alex Beleavski, un filolog de rasă şi corespondentul RadioRomânia Actualităţi. El ne-a făcut înţeleşi, traducându-ne într-orusă care suna aproape senzual. Tot el mi-a arătat faţa adevărată aMoscovei, plimbându-mă prin Piata Roşie, pe lângă clădirea KGB, pela parcul lui Chiril şi Metodiu, la biserica lui Cantemir, laBalşoi Teatr, cu faţada proaspăt refăcută, şi pe strada Arbat,populată de artişti şi de cârciumi.
Într-una dintre zile am fost invitaţi la Ambasada României, undeExcelenţa Sa, Constantin Grigorie, ambasadorul nostru, era înmijlocul discuţiilor despre înfiinţarea unui Institut CulturalRomân la Moscova. În ziua aceea, Dan Lungu zbura spre Polonia, iarVasile Ernu rămăsese blocat în mijlocul unor cărţi ruseşti. Aşa căambasadorul a avut parte doar de Florin Lăzărescu, despre care seştie că e plin de întrebări, şi de mine.
Ultima discuţie din cadrul festivalului, la care am participatîmpreună cu Ernu, a fost despre literatura pentru copii. Aici, întimp ce noi prezentam "Bookătăria de texte", un distins critic nil-a amintit pe Octav Pancu Iaşi, al cărui nume cred că nu-l maiauzisem de 20 de ani. Ca peste tot, şi în Rusia se caută cărţile cuşi pentru adolescenţi.
În seara zilei de 15 iunie am reuşit să ne urcăm în avion, chiarîn ultimul moment, după o aventură de trafic care ne-a adus amintede Bucureştiul iubit.
Iar când am ajuns la Otopeni, Moscova devenise deja o sticluţăcu parfum rar.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
