Traducătorii alcătuiesc o breaslă (sau o castă?) ieşită dincomun: îşi dedică timpul unor procese alchimice - transferă o cartedintr-o limbă în alta, dintr-o cultură în alta, adică oreinventează, iar asta cere din partea lor două tipuri decunoaştere şi un har unic, cel de scriitor. Dacă orice soldat duceîn raniţă bastonul de mareşal, în fiecare trăducător trăieşte pefuriş un scriitor.
Traducătorii au rareori pus numele pe coperta cărţii traduse, darei aduc nu doar un univers literar nou, ci şi un stilinconfundabil. Ei fac parte dintre fericiţii păguboşi, care faclumea să meargă mai departe, căci nici plata şi nici faima nu suntpe măsura muncii lor, care, nu de puţine ori, o concurează pe ascriitorului. Cu puţine excepţii, când sunt ei înşişi autoricunoscuţi (ca Mihai Cantuniari sau Radu Paraschivescu) rămân mereuîn penumbră.
Despre traducere, ca şi despre muzică, se poate vorbi în douăfeluri: tehnic şi aplicat (dar accesibil doar cercului restrâns detraducători şi, mai larg, de filologi) sau eseistic, de către ceidin exterior, interesaţi de fenomenul traducerii, privindu-l dinalte unghiuri. Mereu m-am întrebat dacă nu există şi a treia cale(în muzică, ea a fost găsită de Leonard Bernstein cu faimoaselesale lecţii din cartea apărută la noi în 1982 - "Cum să înţelegemmuzica").
M-a interesat enorm cartea Luminiţei Voina-Răuţ, "Traducerile dinpoveste"*, lansată la Salonul Bookfest 2010 şi la InstitutulCervantes în Noaptea Institutelor Culturale din 25 iunie a.c. Credcă prima oară la noi un traducător iese la lumina rampei şipovesteşte câte ceva despre sine: cum şi-a descoperit vocaţia, cums-a format, peripeţiile şi întâlnirile cu scriitorii pe care i-atradus, călătoriile şi locurile fascinante în care a ajuns graţiepasiunii pentru traducere.
Luminiţa Voina-Răuţ confirmă ceea ce bănuiam: iubirea pentru ocarte şi un scriitor este imboldul originar, iar o dată ce morbulşi drogul a pătruns în fiinţa traducătorului, el nu mai arescăpare. Va căuta alte cărţi ale aceluiaşi scriitor şi le vatraduce, va căuta autori încă necunoscuţi şi îi va alege pentru a-itraduce, va străbate o întreagă literatură pe un traseu unic, alhazardului şi al fascinaţiei, vânător şi copoi în acelaşi timp,ghidat de fler şi sensibilitate faţă de ficţiunile care-lademenesc.
Recunosc spăşită că am citit cartea pe nerăsuflate, ca pe un roman.Şi, dacă mă gândesc bine, chiar asta este, bildungsroman altraducătoarei, compus din 15 episoade, absolut toate extrem deinteresante. Nu m-am mirat să aflu că Julio Cortasar a declanşatdorinţa de a traduce, m-a impresionat marea iubire pe care i-opoartă scriitorului argentinian. M-au cucerit poveştile inserate cereflectă viaţa de traducător: şansa întâlnirilor cu Mario VargasLlosa şi neîntâlnirii unui monstru sacru precum Jorge Luis Borges,corespondenţa cu Ernesto Sabato.
În Luminiţa Voina-Răuţ convieţuiesc o publicistă cu instinct şi oscriitoare care nu a găsit un răgaz să se descopere. Instinctul dejurnalist funcţionează perfect, a profitat de vizita în România ascriitorilor traduşi ca să le ia interviuri foarte interesante:Nuria Amat, Luis Leante. Pe scriitoare o descoperi în notaţiile decălătorie, când surprinde sufletul unui loc. Mi-au plăcut enormpaginile despre insula Gotland, despre Tarazona. I-am descoperit şimicul truc care dă cărţii un fir epic: coincidenţe şi întâlnirimiraculoase o lasă din când în când să ghicească altărealitate...
Editura Vellant a făcut un gest elegant publicând cartea LuminiţeiVoina-Răuţ, pragmatic totodată, pentru că îmbogăţeşte o anumeliteratură de graniţă care a acaparat un număr tot mai mare decititori, interesaţi de jurnal, memorii, autobiografii şicorespondenţă. Cartea are ingrediente ce o fac delicioasă pentru unpublic eterogen (în sensul bun al cuvântului) şi o ţinutăireproşabilă: copertă ce atrage magnetic privirea, iar în interiorpagini cu tentă crem respirând prietenos.
*) Luminiţa Voina-Răuţ, "Traducerile din poveste", EdituraVellant, 2010
ELISABETA LĂSCONI, eseist şi criticliterar. Absolventă a filologiei bucureştene (1980), doctoratsusţinut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în douăcărţi ("Oglinda lucioasă, oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000;"Sorin Titel, Ciclul bănăţean", Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele Adevărul literar şi artistic, CaieteCritice, Cultura, România literară, Viaţa Românească.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
