Traim o perioada neobisnuita, cand femeile incep saacapareze literatura. De peste un deceniu observam ca ajungmajoritare pe listele lungi si scurte de selectie pentru marilepremii literare din spatiul literar anglo-saxon si francez. Catdespre Nobel, premiul literar nu are in istoria lui un deceniusimilar cu 2000-2009 cu trei laureate (Elfriede Jelinek, DorisLessing, Herta Müller), dupa decenii intregi in care au lipsitcomplet.
Uneori, bantuind prin maldarul de traduceri ce ne aducromanele deceniului prezent, ma intreb daca nu ne indreptam spre unmatriarhat literar... Fericit sau nefericit matriarhat? Asa ca alteintrebari se napustesc puzderie. Exista scriitori si scriitoare,poeti si poetese? Distinctia de gen mai are un rost? Ce insemnapana de curand si ce semnifica ea astazi? Valorizare? Ierarhizare?Ori pur si simplu o delimitare. Nuantata si necesara.
Fictiunea este de genul feminin. Si literatura. Si viata.Si atunci de ce sa nu scriu despre carti care au ca autoriscriitoare, fie romane ori jurnale, fie biografii sauautobiografii, fie scrisori si memorii? Pretutindeni marturia lorse deosebeste de a barbatilor, de cele mai multe ori prin smereniesi umilinta. Care au tot genul feminin...
Englezii isi iubesc enorm trecutul, o dovedeste romanulistoric intr-o efervescenta de invidiat ca gen literar. PhilippaGregory, o remarcabila prozatoare contemporana, a gasit formulafericita ce imbina suflul epic pentru pasionatii de saga intinse pesute de pagini si sclipirile ce iau ochii marelui public: un sir deromane reconstituie stralucit domnia lui Henric al VIII-lea, ramasin constiinta prin cinci sotii, prin divortul ce a dus la separatiade Biserica romano-catolica si la intemeierea celei anglicane,obsesia fiului care sa duca dinastia mai departe si suprema ironieca fiica repudiata, Elisabeta I, a facut din tara un imperiu si dindomnie o varsta de aur.
Si ce spectacol ofera succesiunea iubirilor si a casatoriilor!Cele cinci sotii ale regelui ofera tot atatea subiecte senzationaleprin faptul istoric, silind fictiunea sa tina pasul cu fanteziilevietii. Romanele "Surorile Boleyn" si "Mostenirea Boleyn"*imagineaza altfel povestea: batalia continua a marilor familii dinaristocratia engleza de a se apropia de tron, folosind pe cele maifrumoase fete din neam pentru a-l ispiti pe rege. Unchi si tati,mame si matusi, frati si surori, toti iau parte la o bataliecontinua, avizi de privilegii, de ranguri si avere, avand ca tintaultima - pozitia de regina.
Philippa Gregory a folosit formule diferite pentru cele douaromane. In "Surorile Boleyn" a recurs la un narator-personajneobisnuit: Mary, sora mai mica a frumoasei Anne Boleyn, relateazainstrainarea lui Henric de prima lui sotie, Catarina de Aragon,propria poveste de amanta a regelui caruia ii naste un fiu si ofiica, ascensiunea surorii ei care determina apoi despartireabisericii engleze de Roma si procesul complicat prin care Henric alVIII-lea devine capul bisericii anglicane, apoi disgratia sidecapitarea.
Cele doua surori se deosebesc precum umbra si arsita: Mary ceablonda si blanda pare inocenta, supusa, cei din familie o credchiar prostuta, Anne cea bruna, de o inteligenta sclipitoare si ocultura pe masura, este o personalitate puternica, ambitioasa sitrufasa. Asadar doua firi opuse, una angelica si alta diabolica, cumoduri opuse de a-si croi soarta. Mary gaseste cai discrete sa sedeparteze de rege, crescandu-si copiii departe de viesparul curtii,pe cand Anne vrea sa domine tot: curtea si propriul neam, regatulsi pe rege insusi.
"Mostenirea Boleyn" se compune aproape muzical din alternantaa trei voci feminine: Anne de Cleves - a treia sotie a lui Henrical VIII-lea, Katherine Howard (cea de-a patra sotie) si Jane,cumnata surorilor Boleyn prin casatoria cu fratele lor, George.Marturiile ei au adus condamnarea la moarte a celor doi, Anna siGeorge, cu acuzatia de incest, vrajitorie si tradare. Si aiciopereaza acelasi principiu al contrastului, dar mult mai subtil:printesa germana Anne de Cleves are o educatie riguroasa sidisciplina vietii de curte, Katherine este copilaroasa siseducatoare, superficiala si indrazneata.
Regele se afla aproape de amurg, cei din jur inteleg ca aucreat un monstru care nu se mai teme de nimic, avand putereaabsoluta. Dar nu stapaneste boala ce il macina, nici declinultrupului, nici timpul care trece stergandu-i farmecul si barbatia.O lume se invarte in jurul lui, iar autoarea poseda stiinta rara dea o reinvia, prin personaje memorabile, pe masura figurilorfaimoase ale istoriei, cu secretele biografiilor si timbrul unic alvocii fiecaruia. O mare indrazneala isi asuma Philippa Gregory: sascrie splendid despre o domnie plina de stralucire si violentaamintind de tragediile marelui Will!
*) Philippa Gregory, "Surorile Boleyn" (2008); "MostenireaBoleyn" (2009), ambele in traducere de Anacaona Mandrila-Sonetto,Editura Polirom.
Elisabeta Lasconi, eseist si critic literar.Absolventa a filologiei bucurestene (1980), doctorat sustinut in1998 cu o teza despre Sorin Titel, publicata in doua carti("Oglinda lucioasa, oglinda aburita", Ed. Amarcord, 2000; "SorinTitel, Ciclul banatean", Ed. Univers, 2000).
Colaborari la revistele "Adevarul literar si artistic", "CaieteCritice", "Cultura", "România literara", "Viata Româneasca".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
