In destinul fiecaruia dintre noi, cifrele au adeseori semnificatii nebanuite. "Sunt nascut la 1 martie 1837 in satul Humulesti, judetul Neamtului, Plasa de Sus, din parinti romani: atefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulesti si sotia sa Smaranda, nascuta David Creanga, din satul Pipirig, judetul Neamtului".
Nu trebuie sa spunem cui apartin aceste cuvinte, fiindca este limpede pentru oricine ca Humulesti inseamna Creanga. Ceea ce noi nu prea stim - si nici marele povestitor n-avea de unde sa stie - este rolul pe care cifra unu l-a jucat in viata si opera lui. La 1 iunie 1853, Nica este inscris la acoala domneasca din Targu-Neamt, sub numele atefanescu Ion. Aici il va avea profesor pe Isaiia Teodorescu (Popa Duhu) si coleg pe Vasile Conta, viitorul filozof. La 1 iulie 1872, urmare a destituirii din cler, Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice decide ca Ion Creanga "nu poate sa mai fie nici institutore in corpul didactic". La 1 octombrie 1874, "Convorbirile literare" publica "Soacra cu trei nurori", la 1 decembrie in aceeasi revista apare "Capra cu trei iezi", la 1 ianuarie - "Punguta cu doi bani", 1 martie, "Danila Prepeleac", 1 iunie, "Povestea porcului". In aceeasi zi de 1 iunie, destituit din functia de revizor, Eminescu este gazduit in bojdeuca lui Creanga.
Un an mai tarziu, mutarea poetului la Bucuresti, ca redactor la "Timpul", il intristeaza pe Creanga care-i scrie: "Vino, frate Mihai, vino, caci fara tine sunt strain...". Scrisoarea este datata 1 ianuarie, aceeasi zi in care "Convorbirile literare" ii publicau povestirea "Mos Nichifor Cotcariul". Raspunsul il primeste pe 1 aprilie, cand apare "Povestea lui Stan Patitul". Urmeaza, pe 1 august, "Povestea lui Harap-Alb", iar pe 1 septembrie acelasi an, "Fata babei si fata mosneagului".
1878 este anul aparitiei lui "Ivan Turbinca" (1 aprilie) si al "Povestii unui om lenes" (1 octombrie), iar 1881, anul "Amintirilor din copilarie" (1 ianuarie). Excluzand intamplarile din biografia lui Creanga, putem spune ca cifra unu, ca data a aparitiei intregii sale opere, vorbeste despre periodicitatea revistei "Convorbiri literare". Nu insa si despre aceea a "Contemporanului", care la 1 decembrie publica "Mielusica" si "Cand eram in floarea mea", versuri populare culese de Ion Creanga in timpul internarii sale la Spitalul Brancovenesc din Bucuresti. Tot pe 1, de aceasta data martie, Almanahul Societatii Academice Social-Literare "Romania Juna" de la Viena publica "Mos Ion Roata si Voda Cuza". Fatidicul an 1883, cand apare aceasta povestire, este, dupa cum stim, ultimul an de luciditate a lui Eminescu. Crizele acute ale poetului vor contribui la agravarea bolii lui Creanga, el insusi suferind de epilepsie.
De-acum inainte, pentru tot mai imbatranitul Nica nu mai exista decat datele unor concedii medicale care dureaza de la inceputul unei luni pana la inceputul alteia, al altora. Moartea lui Eminescu, la 15 iunie 1889, inseamna pentru Creanga inceputul unui sfarsit care va dura o jumatate de an, mai exact pana la miezul noptii de treizeci si unu decembrie. Urmare a unui atac de apoplexie, petrecut in debitul de tutun al fratelui sau Zahei, Ion Creanga va fi transportat in bojdeuca sa din ?icau, unde va inchide ochii pentru vecie. Cu numai cateva minute inainte de 1 ianuarie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
