Salba de catastrofe petrecute zilele trecute în Japonia mi-aamintit de un haiku scris de neasemuitul Matsuo Basho:
...Şi fiindcă am avut şansa să studiez câte ceva dinspiritualitatea acestui popor, mă întreb dacă japonezii şi-au maipăstrat puterea de a căuta zeii existenţi în fiece element alnaturii. Evident, întrebarea este retorică. După cum se ştie,poate, în credinţa populară japoneză, concretizată abundent înşintoism, nu există vreo diferenţă ontologică între zei, om şinatură. Toate elementele creaţiei sunt "impregnate" de entităţisupranaturale numite "kami". Aceste entităţi pline de mister şi deechivoc au capacitatea de a distruge, dar şi pe aceea de a crea.Kami se manifestă în elementele naturii, în plante, animale,oameni. De unde şi modalitatea de întâmpinare cu care le este datoromul: solemnitate, seninătate, veneraţie - tocmai cuvintele cu carepoţi descrie comportamentul multor japonezi, astăzi, în faţadezastrelor. Toate aceste entităţi, kami, sunt locuite de o forţănumită "tama". Această forţă, această energie, este imprevizibilă:poate fi bună, senină, plină de armonie, după cum poate fi dură,sălbatică şi neasemuit de violentă. Omul este capabil săstăpânească aceste forţe prin acţiunile rituale. Desigur, acesteforţe sunt regăsite şi în sufletul omului...
Cum se explică în acest context ieşirea publică (televizată)neaşteptată a împăratului? Se ştie că ultima apariţie (prin radio)de această natură s-a petrecut acum mai bine de şase decenii, lafinele celui de-al doilea război mondial - prin celebra declaraţiede capitulare din 15 august 1945 citită de Hirohito, tatălactualului împărat Akihito. În tradiţiile asiatice împăratulsemnifică încă liantul între Cer şi Pământ. Civilizaţia japoneză,profund influenţată de chinezi începând din secolul VII, a păstratîn mod evident această semnificaţie. Discreţia împăratului, numitde japonezi şi "Fiul Cerului", presupune anumite complicateritualuri care se mai manifestă şi astăzi în intimitate. Apariţiasa publică - chiar în această ipostază lumească în care citeşte uncomunicat "politic" (foto) de încurajare a compatrioţilor/supuşilor- aduce însă şi o semnificaţie profundă, nevăzută: elementfundamental al acestui axis mundi care străbate Cerul - Omul -Pământul, împăratul a ieşit în public în acest moment pentru areaduce supuşii la (a le reaminti despre) esenţa lor naturală. Deaceea se poate vorbi despre o re-centrare simbolică pe care ooperează această apariţie publică a împăratului...
Dar spiritualitatea japoneză mai înseamnă şi buddhism pentru unserios procent din populaţie. Iată o mică istorie (reală).
În fiecare început de an, pe 1 ianuarie, japonezii comemoreazăplecarea din această lume a unuia dintre cei mai însemnaţi maeştriai buddhismului zen: Tetsugen Doko (1630-1682). Deoarece sutrelebuddhiste nu se găseau decât în limba chineză la acea vreme,Tetsugen a hotărât publicarea acestora în japoneză, ceea cepresupunea o muncă uriaşă şi un efort financiar pe măsură. Plănuiao ediţie în şapte mii de exemplare, folosindu-se de aproximativ60.000 de plăcuţe-matriţă din lemn. Pentru asta trebuia într-oprimă instanţă să adune o adevărată avere.
Zis şi făcut: a început să călătorească prin ţară pentru astrânge banii necesari. A primit oarece sume mai importante de lacâţiva donatori generoşi, dar majoritatea banilor i-a adunatcălătorind timp de zece ani prin întreaga Japonie. În momentul încare avea deja suma necesară, s-a întâmplat ca râul Uji să sereverse, producând imense pagube. A urmat, desigur, foamete.Înţeleptul Tetsugen nu a avut nici o reţinere: a luat toţi baniistrânşi cu multă trudă şi i-a cheltuit pentru salvareaoamenilor.
A pornit apoi din nou să strângă banii. Când suma necesară afost refăcută, ţara a fost bântuită de o cumplită molimă. Tetsugennu a stat deloc pe gânduri: a cheltuit iarăşi toţi banii pentruajutorarea semenilor. A pornit apoi, pentru a treia oară, să adunebănuţ cu bănuţ suma necesară. Şi abia după 20 de ani de cândavusese ideea traducerii dorinţa i-a fost îndeplinită. Plăcuţele delemn cu ajutorul cărora a fost tipărită prima ediţie japoneză asutrelor buddhiste pot fi văzute şi astăzi în mănăstirea Obaku dinKyoto.
Japonezii îşi învaţă copiii că înţeleptul Tetsugen a editat înrealitate trei serii ale sutrelor: primele două sunt însăinvizibile şi, evident, mult mai importante decât seriavizibilă...
Iată de unde acest comportament impecabil, coerent, demn, încare onoarea, respectul, cultul muncii, sunt exemple pentruîntreaga umanitate, cu atât mai mult pentru români. Iată de ceaceşti oameni pentru care "aşchia de timp este cel mai preţiosdiamant" (conform maestrului Takuan) sunt astăzi în centruladmiraţie noastre. Nici nu poţi gândi altfel dacă te racordezi laesenţa care, precum o apă freatică, ne străbate pe toţi conformaltui haiku compus pe patul de moarte de înţeleptul Hoshin:
"Vin din splendoare
Şi mă întorc în splendoare
Ce-i asta?"
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
