Cu relativă întârziere, abordăm în acest prim număr din 2013 al "Ziarului de duminică" eseul economistului Lucian Croitoru: Jaful vs. Dreptul de a nu minţi, apărut la Editura Curtea Veche la începutul toamnei trecute. Un eseu care - cum scrie George Virgul Stoenescu în prezentarea cărţii -, este o palmă pe obrazul "democraturii" (amestec malign al democraţiei cu dictatura, după Laurent Joffrin), visată de unii şi pe meleagurile dâmboviţene."
Lucian Croitoru este consilier pentru politici monetare al guvernatorului BNR, iar eseul de care ne ocupăm este un text scris şi apărut în presă în vara lui 2012 şi prezintă impactul evoluţiilor politice asupra mediului economic, dar şi importanţa libertăţii economice, nu numai în cazul României, ci în întreaga lume. Un text care este o analiză dură a situaţiei din România. Autorul avertizează de la început: "Opiniile prezentate în această lucrare aparţin în întregime autorului şi ele nu implică sau angajează în vreun fel Banca Naţională a României."
"În iulie 2012 au apărut semne că în România libertatea politică s-ar putea deteriora. Arătam că aceste semne reflectă un deficit substanţial de libertate economică, cu rădăcini adânci în drepturile de proprietate precare şi în corupţia înaltă. Deficitul explică atât lipsa domniei legii, cât şi faptul că mulţi oameni au fost nevoiţi să se bazeze pe stat pentru a avea un loc de muncă. În mod particular, numărul celor dependenţi de redistribuire (în principal salariaţi, pensionari şi asistaţi din banii publici) a devenit nesustenabil de mare.
Numărul votanţilor dependenţi de redistribuire care efectiv votează a devenit mai mare decât numărul celorlalţi votanţi. Ei îi votează pe politicienii care promit conservarea redistribuirii sau creşterea ei, şi nu pe cei care încearcă să reducă excesele. Astfel, redistribuirea excesivă pune bazele pentru «tirania majorităţii».
Tot mai mulţi oameni dependenţi de redistribuire ajung să se considere nu atât proprietarii drepturilor de redistribuire stabilite prin lege, cât mai ales proprietarii valorilor acelor drepturi. Din această cauză, mecanismele de corecţie a exceselor nu se pot utiliza sau se utilizează prea târziu, deoarece par nelegitime.
În studiu se arată caracteristicile publicului votanţilor dependenţi de redistribuire şi mecanismul prin care acesta poate ajunge să accepte, chiar dacă fără să aplaude, reducerea libertăţilor politice dacă aceasta este soluţia pentru evitarea reducerii venituilor din redistribuire. Deoarece nu există compromis între veniturile din redistribuire şi libertatea politică, pe termen mediu-lung veniturile din redistribuire vor scădea, astfel că dependenţii de redistribuire se vor întoarce, în cele din urmă, împotriva politicienilor care susţin redistribuirea excesivă.
Fără creşterea libertăţii economice prin îmbunătăţirea drepturilor de proprietate, prin reducerea corupţiei şi prin reducerea dependenţei de redistribuiri, nu este decât o chestiune de timp până când libertatea politică se va deteriora."
Câteva dintre ideile autorului:
- În România, deficitul de libertate economică a apărut în urma unui jaf "subtil" de mari proporţii, la care toată lumea a asistat după 1989, dar pe care foarte puţini l-au observat. Obiectul jafului a fost libertatea economică, adică "libertatea de a prospera în interiorul unei ţări fără intervenţia guvernului sau a unei autorităţi economice"
- Este de aşteptat ca libertatea economică redusă să altereze, mai devreme sau mai târziu, atât nivelul de trai cât şi libertatea politică.
- Suntem o societate fără respect faţă de ideea de domnie a legii.
- Libertatea economică a oamenilor şi firmelor este relativ joasă. Libertatea pieţelor, de care depinde creşterea economică sustenabilă, a rămas precară. De aceea nu avem o clasă de mijloc extinsă, iar cea care există este vulnerabilă. De aceea nu suntem la fel de prosperi şi nu avem o civilitate similară cu a occidentalilor. De aceea criza ne apasă mai tare decât pe cei din occident.
- Mulţi români cred că dacă pot critica pe oricine, mai ales pe politicieni, sunt liberi. Din acest motiv ei nu şi-au dat seama că libertatea economică a fost menţinută la niveluri joase prin manipularea dorinţelor lor şi a doctrinelor. Astfel s-a sădit sentimentul că privatizarea înseamnă vânzare de ţară, iar corupţia este o normalitate.
- O "generozitate" nesustenabilă şi socialmente ineficientă a statului, care excede creşterea libertăţii substanţiale, chiar dacă este atinsă pe cale democratică, reduce stimulentele pentru muncă şi extinde numărul celor care depind de redistribuiri (pensionari şi salariaţi de la bugetul public, asistaţi social), reducând libertatea economică şi, astfel, libertatea individuală şi politică.
- În România, numărul pensionarilor şi al angajaţilor din sectorul public şi al celor asistaţi social este de peste două ori mai mare decât numărul celor care muncesc în sectorul privat. Din această cauză, numărul celor care se vor opune reformelor vizând creşterea libertăţii economice prin aducerea finanţelor sectorului public la niveluri sustenabile va fi relativ mare pentru o lungă perioadă.
- Sub toate guvernele perioadei 1990-2012, alterarea libertăţii politice a luat forma politizării tuturor instituţiilor publice. Oamenii au putut vota, dar politicienii votaţi au numit politruci în posturi care cer competenţe specifice, ceea ce nu reflecta intenţia iniţială a votanţilor.
- Confruntaţi cu problema alegerii între reducerea veniturilor şi reducerea libertăţii politice, cei mai multi dintre votanţii dependenţi de redistribuire vor prefera, pe termen scurt, reducerea libertăţii politice.
- Democraţia nu garantează libertatea economică.
- Criza actuală este folosită pentru a reduce şi mai mult, în numele unor idealuri frumoase, libertatea economică.
- Deoarece compromisul dintre redistribuire şi libertatea politică nu există pe termen lung, veniturile din sectorul bugetar vor scădea. În final, chiar şi cei dependenţi de redistribuire se vor întoarce împotriva politicienilor care atentează la libertatea politică.
- Cu un nivel scăzut de libertate economică, puterea politică se poate transforma uşor din democratică în nedemocratică, iar în democraţie se poate ajunge uşor la tirania majorităţii.
Concluzia este una singură: Soluţia, pentru a ieşi din această spirală descendentă, constă în creşterea libertăţii economice - prin îmbunătăţirea drepturilor de proprietate, prin reducerea corupţiei şi prin micşorarea dependenţei de redistribuiri. Altminteri, nu este decât o chestiune de timp până când libertatea politică se va deteriora.
Vor citi, auzi şi aplica oamenii politici aceste idei?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
