Episodul 6. Camera-corabie
Piciorul, frumos retezat la distanta de o palma de genunchi, il privea cu oaresicare superioritate. "Face, probabil, aluzie, isi spuse el, la faptul ca am fost tinut atata timp cu capul sub papuc... si pe buna dreptate." "Doriti cumva, intreba Noimann, un pic de coniac?" Piciorul isi indrepta ochelarii pe nas si zambi zeflemitor din coltul gurii. "Pare sa fi trecut prin multe, isi spuse Noimann. Medicului ii trecu prin cap ca aparitia piciorului ar putea sa fie legata tot de Bikinski. "Poate, din neatentie, l-a calcat vreo masina sau vreun tren de marfa..." Batand orasul in lung si-n lat, pictorul era predispus la accidente. Chiar era si de mirare ca pana acum ramasese viu si nevatamat. Noimann il prevenise de atatea ori. Il luase cu binisorul, sfatuindu-l sa nu mearga cu capu-n nori pe mijlocul soselei. Dar pictorul era incapatanat din fire. Agatandu-si reclamele de haine, mergea bodoganind de unul singur, apostrofandu-i pe soferi.
Noimann privi cu atentie in jos. Nu, nimic din felul de-a fi al lui Bikinski nu se vedea in aceasta "faptura" ce se ivise in camera sa. "Poate, daca i-as studia crapaturile din talpa, m-as putea dumiri cu cine am de-a face..." "Te pomenesti, isi spuse el, ca in paienjenisul de acolo voi descoperi aceeasi icoana pe care am vazut-o si in vis..." Noimann, facu un pas la dreapta, ocolind faptura sa. Piciorul ii atinu calea. Noimann facu la stanga. Piciorul facu si el o miscare similara, blocandu-i din nou calea. Atunci, medicul, se intoarse pe calcaie, indreptandu-se spre usa. Piciorul i-o lua insa inainte. Stomatologul se indrepta spre masa, unde isi mai turna un paharel. "In cinstea dumneavoastra", facu el dand coniacul pe gat. Si atunci piciorul, intinzandu-si spre masa mana sa schematica, desprinsa parca dintr-un film de animatie, apuca, la randul sau, un pahar, indemnandu-l din priviri pe Noimann sa toarne bautura-n el. Medicul pufni pe nas. "Ia te uita, a prins curaj... Ciudata creatura", facu el. "Destul de ciudata", rase celalalt. "Parca sunteti desprins din desene animate...", spuse Noimann. "Ma uit la dumneavoastra si ma minunez... In infatisarea dumneavoastra e ceva bizar. Ceva inconsistent. Pareti, asa, cum sa va spun, coborat parca dintr-o pelicula destul de cunoscuta...." "Cine vorbeste de bizarerii si de inconsistenta, se ofusca musafirul. Totul in jurul dumneavoastra e lichid. Traiti intr-o lume inconjurata de o pelicula subtire, pe care o intepatura din afara ar putea-o face praf si pulbere.... Adica nu praf si pulbere, ca aici nu mai exista nici urma de praf. Praful s-a amestecat cu tot ce ati ingurgitat de-a lungul anilor. Priviti, pana si pestii, pana si ficusul si celelalte plante sunt imbibate de alcool..." Noimann isi incheie halatul, simti cordonul strangandu-i cu delicatete abdomenul; senzatia era destul de placuta, confortabila. Pielea sa alba nu simtea pericolul unei imixtiuni de-afara. Chiar daca l-ar fi intepat cineva, prin halat s-ar fi scurs cateva picaturi de sange... Despre ce fel de lichid vorbea aceasta creatura? "Aveti un spirit de observatie cat se poate de acut, glumi el. Vedeti prin om ca printr-o sticla... Probabil ca pentru dumneavoastra, chiar si peretii astia sunt claditi din caramizi de apa..." "Exact, spuse celalalt. Din apa minerala amestecata cu vodca sau coniac..." "De ce nu puneti la socoteala berea, lichiorurile sau vinurile pe care le-am consumat?" "Acelea s-au evaporat..." "Probabil, casa aceasta in care stau, in ochii dumneavoastra, apare ca o sticla pe care scrie: coniac Alexandrion..." "Exact, spuse celalalt. Usa tine loc de eticheta..." "Si dumneavoastra, atunci, cine sunteti?"
"V-as ruga sa nu va enervati..." "Sunt cat se poate de calm", raspunse Noimann, turnandu-si inca un paharel... Musafirul bau si el, ridicandu-si mana spre o gura ce semana c-un abtibild. Replicile pe care le rostea acesta se inaltau sub forma unor balonase colorate de sapun, avand inscrise inauntrul lor cuvinte alcatuite din litere desprinse parca dintr-o integrama. "Trebuie sa fie una dintre abstractiuni", conchise medicul, constient ca starea in care se afla era destul de alunecoasa. Desigur, nimic din ce gandea si spunea nu iesea de sub semnul logicii si-al ratiunii. Numai ca aceasta ratiune era acum impinsa la extrem. Noimann isi sonda limitele, facand un fel de introspectie. Luciditatea care-l cuprindea la betie il determina sa se opreasca asupra fiecarui amanunt. Pornea de la o idee si cauta sa ajunga la un punct dincolo de care nu mai era posibil sa faci vreo speculatie. Numai ca aceste puncte se inmulteau. Ideile semanau cu niste coridoare, ce coteau la stanga si la dreapta, formand un paienjenis de linii si de puncte ce se apropiau si se indepartau mereu unele de altele, tinzand sa se intalneasca undeva, la dracu-n praznic, intr-un timp si spatiu greu de definit. Noimann se simtea prins in aceasta plasa, pe care, la drept vorbind, singur si-o croia, apeland la o logica abracadabranta, la tot felul de sofisme si jocuri de cuvinte, al caror sens se pierdea undeva in haos. Si daca ar fi fost vorba numai de atat, totul ar fi fost inca destul de rezonabil. Dar, pe masura ce concluziile la care ajungea se ramificau, dand nastere la alte si alte interpretari, in fata ochilor ii apareau figuri si semne stranii, care il nelinisteau. "Prin urmare, conchise el, suntem pe cale de-a o lua din nou pe aratura..." Aratarea sa isi schimbase usor infatisarea. Trasaturile fetei se latira, iar tenul, din alb, se facuse acuma stacojiu... "Iata ca bautura si-a facut efectul. Nimeni nu-i imun", gandi medicul. Intre timp, piciorul capatase o statura impozanta. Daca la inceput Noimann il privea de sus in jos, acum rolurile se schimbasera... Ia te uita cum creste in fata mea ca un aluat, gandi el. "As vrea sa stiu cat timp o sa mai zaboviti pe aici?" "Stiti doar ca prezenta mea depinde de starea dumneavoastra de angoasa..." "Dar nu sunt angoasat defel", zise Noimann. "Aveti o obsesie... Zau asa..." "Nu mai spuneti, facu Noimann. Si de ce as fi obsedat?" intreba el cu inima indoita. "Obsesiile dumneavoastra sunt patul si dulapul... Traiti cu teama ca acolo se ascunde cineva... Stati mereu cu urechile la panda. Fiecare zgomot va amplifica starea de neliniste si teama. Nu-i asa ca de multe ori va varati dumneavoastra insiva sub pat si stati la panda?" "Tot ce e posibil, spuse Noimann." "Si cand va plictisiti acolo, va ascundeti dupa costumele ce stau insirate in dulap! V-ati intrebat de ce faceti aceste gesturi aberante?" Apucandu-l de un nasture de la uniforma, Noimann isi apropie fata de ciudatul personaj. Un damf de alcool amestecat cu parfum ieftin ii gadila narile. "Cu ce drept va bagati nasul in viata mea intima", rabufni el. Piciorul se incrunta. Fata sa capata o expresie nedumerita. "Cum de ce?! facu el. si eu sunt una din obsesii... La drept, vorbind, eu ar trebui sa va intreb de ce nu ma lasati in pace? Daca n-ati fi fost dumneavoastra in criza, as fi stat mult si bine in alta parte... Dar dumneavoastra tineti cu tot dinadinsul sa ma vedeti aici... Tin sa va previn ca nasturele acesta e cusut direct de piele..." Probabil ca piciorul voia sa-l intimideze. Noimann insa nu se pierdu cu firea. Rasuci nasturele inca o data, pana cand simti ca ata cu care era cusut de uniforma e pe cale sa cedeze. "Va rog sa-mi dati drumul, altfel riscati sa se intample o catastrofa..." "Despre ce catastrofa vorbiti?" Tinand nasturele strans intre degete, Noimann se indrepta spre usa. "Nu aveti dreptul sa ma alungati pe scari, adauga celalalt. In fond, fac parte din viata dumneavoastra." Si spunand aceasta, aratarea se smuci din mainile lui Noimann cu putere. Medicul ramase pentru o clipa inmarmurit. Nu se asteptase ca fantosa de care probabil era bantuit sa opuna atata rezistenta. De obicei, astfel de fapturi ce se intrupau dintr-un reziduu interior dispareau la prima atingere sau la primul strigat. Apareau in scurt timp altele, care apoi se faceau nevazute cand le aruncai o privire mai patrunzatoare. Fantosele aveau ceva din psihologia unei haite de caini care incolteste trecatorii singuratici stand la panda dupa colt. Tactica cea mai simpla si mai eficace e sa-i ignori cu desavarsire. Daca incepi sa bati din picior, haita se retrage, dar numai dupa o clipa, incepe sa te atace cu o furie crescanda. In astfel de situatii, trebuie sa stii intotdeauna sa-ti pastrezi sangele rece. Daca ai intrat in panica, tinzi sa ajungi la spital sau s-o sfarsesti langa un gard. In lupta cu fantosele, Noimann afisa un calm desavarsit. De aceea prefera, in conversatia cu ele, sa abordeze un ton catifelat, cu iz usor ironic, pastrand dialogul in limitele unui limbaj civilizat. Rar i se intampla sa-si iasa din fire. Iesirea lui de acum era de neinteles. Ce-l apucase oare sa bruscheze aceasta faptura ce i se itea in cale, odata ce stia ca e la fel de inconsistenta ca o umbra sau ca un gand?!
Noimann abia apuca sa atinga nasturele, cand se trezi cu el lipit de mana... Senzatia nu era tocmai placuta. La prima vedere, nasturele parea a fi unul obisnuit... Stralucirea lui metalica era insa inselatoare. Tinandu-l acuma intre degete, stomatologul Paul era cuprins de un sentiment de scarba. Era ca si cum ar fi pus mana pe un melc sau o scoica scursa din cochilie. Nasturele se alungi, alunecandu-i usor in palma. Noimann incerca sa-l desprinda apucandu-l cu cealalta mana. Obiectul deveni insa atat de cleios, incat medicul vazu cum de pe suprafata sa lucioasa se desprinde un fel de mucus, care i se intinse ca o guma de mestecat, molfaita mult in gura, intre degetele sale napadite de transpiratie. Vazu si niste litere, care se intindeau si ele, spanzurand in aer. "Prin urmare, am intrat din nou in zodia halucinatiei..." Abstractiunile reveneau. Piciorul care-l obseda nu venise din neant. Ci se nascuse in urma unor alambicate procese de constiinta. Visul cu ciungul, in acest sens, pentru medic era revelator. Noimann luptase cu cifrele. Se razboise cu literele si cu notele muzicale. Era suficient sa se gandeasca la Rigoletto, la Nabucco, Barbierul din Sevilla sau alte personaje celebre, ca acestea ii si apareau in camera... Iar camera lui devenise o corabie ce naviga, clatinandu-se pe valuri, pe mari necunoscute, strabatand distante astronomice, fara a se misca din loc...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
