Episodul 5. Expertul
Noimann se cutremura. Cuvintele ciungului puneau gaz pe foc. De atatea ori se gandise, chiar fara sa fie superstitios, ca inauntrul lui se ascunde raul, diavolul intunecat, incat acum tremura de groaza tot. "Nu va faceti probleme, va vom scapa de el...". Si carligul ginecologului se rasuci din nou, prinzandu-i vintrele. Stomatologul icni din rasputeri. "Asa, asa, il incuraja ciungul. Incordati-va muschii abdominali, tineti-va rasuflarea, dati-i drumul, acum... Acum...". "Va rog, un pic de apa", gemu Noimann. Celalalt ii apropie de gura o sticla intreaga de Alexandrion. Noimann lua o dusca zdravana si simti ca prinde puteri. Ciungul duse si el sticla la gura si bau cateva inghitituri. "Avem de indeplinit o misiune dificila, il informa el pe Noimann. Si aceasta fiindca, desi raul s-a cuibarit in pantecele dumneavoastra, salasul lui se afla in alt pantec...". "E vorba de Lilith?", intreba fara sa vrea stomatologul. "Exact, e vorba de Lilith... Pantecele ei a fost intinat de atatea pantece... Acum tot raul ei e-n dumneavoastra, conchise inchizitorul. Sa vedem cum vom reusi sa-l facem sa iasa de acolo...". "Ati putea apela la forceps...". "Pai, ce credeti ca am facut pana acum? Cu tot efortul meu, nu l-am putut extirpa. Aici se afla numai fese... Ma tem, adauga el, ca fetusul din pantecele dumneavoastra s-a mumificat...". Noimann tacea. Fesele pe care ciungul le scotea din gaura aflata in talpa sa bolnava nu se mai terminau. Privind podeaua pe care se insira acum acest sarpe de tifon, Noimann exclama: "Nici nu-ti inchipui cat material poate sa incapa intr-o gaura infima...". "Observatia dumneavoastra, raspunse ciungul, e in general corecta. Intr-o gaura infima incape o cantitate imensa de materie... In ceea ce priveste gaura din talpa dumneavoastra, as putea spune ca nu e chiar infima... Iar fetusul ce s-a adapostit in ea avea veleitati de faraon... Priviti aici, ii atrase el atentia lui Noimann, vedeti pe fese niste semne?! E vorba de hieroglife...". Noimann dadu sa schimbe vorba: "Bine ca n-ati dat si de o piramida...". "V-am spus de atatea ori, dar dumneavoastra nu vreti sa retineti, piramida e in alta parte. Aici a fost doar o mumie... Vorbesc de uter si placenta, cred ca ati inteles?! Avem aici de fapt o incantatie... priviti, va rog!". Si, scotand fesele din rana, ciungul ii desfasura in fata ochilor un sul plin cu tot felul de semne. "Foarte interesant", conchise Noimann. "Uitati-va ce o sa facem acum, spuse interlocutorul. Dumneavoastra o sa va opintiti, iar eu am sa invoc descantecul faraonic...". Noimann se opinti icnind. Ceva dinauntrul lui luneca afara. "Asa, spuse interlocutorul sau, apoi citi cu o voce neasteptat de groasa cateva versete: O, ocean ceresc al lui Tot,/ incerc acum prin in spatiile lichide sa plutesc...". Noimann se supuse si se simti pe jumatate eliberat de greutatea ce-l apasa in vintre. Crampele se mai rarira. "M-am asteptat, de fapt, la asta", surase celalalt. Dumneavoastra, domnule Paul, sunteti obisnuit sa lunecati mereu prin spatiile lichide, care, trebuie s-o recunoasteti, la randul lor aluneca fara efort prin dumneavoastra...". "Faceti cumva aluzie la dipsomania mea?". "Nicidecum, surase ciungul, rasucindu-si bratul metalic in gaura aparuta intr-una dintre talpile stomatologului. Descantecul acesta a avut tocmai scopul de-a rupe apele ce-l inconjurau...". Medicul simti cum din piciorul sau drept se scurge un lichid urat mirositor. "Oricum, nu va fie teama, vom reusi sa ducem treaba la bun sfarsit, chiar daca o parte dintre fortele ce ne ajuta, deocamdata, se impotrivesc...". "Vorbiti in dodii", murmura Noimann, scaldat in sudori. "Poate, raspunse celalalt. S-a putea ca tot ce va spun sa nu aiba la urma urmei nici o noima. Poate ca va vorbesc asa doar ca sa va abat atentia de la durerile pe care le simtiti...". "Mai faceti si jocuri de cuvinte...". "Fac asta probabil cu acelasi scop... Va atrag, totusi atentia ca raul ce salasluieste in dumneavoastra are o dubla natura. Una e de esenta masculina, cealalta de esenta feminina...". "Si in mine care esenta si-a facut salas?". "Tinand cont ca va plac tariile, spuse foarte serios interlocutorul, si ca in natura contrariile se atrag, as tinde sa cred ca raul dumneavoastra porneste de la ovare...". "Deocamdata, ovarele lipsesc". Spunand asta, Noimann se stradui sa schiteze un zambet, dar o durere ascutita ii brazda in lung si in lat abdomenul. "Pai tocmai aceasta lipsa va face sa suferiti atat... Golul atrage gol si plinul plin, filozofa celalalt. Ganditi-va cati oameni nu ajung la sinucidere tocmai din cauza ca nu reusesc sa-si umple golul ce li se casca in constiinta!". "Observ ca vorbiti ca un adevarat expert in materie de sinucideri", spuse Noimann. "Pai, sunt chiar expert, surase cinic celalalt. Am asistat la atatea, incat am devenit as in materie...". "As in materie?", murmura medicul. "As in materie de sinucideri, se intelege, nu in materie, preciza celalalt. Adaugand, dupa o clipa: S-ar putea sa fiu chiar si as in materie. In fond, mi-am dat si doctoratul...".
...Durerile din abdomen si din picior se mai atenuara. In fond, conversatia parea sa fie benefica pentru starea in care era Noimann. Asa ca stomatologul se gandi sa-l provoace la o discutie mai incitanta: "Daca sunteti ceea ce sunteti"... "Asa", facu celalalt. "...Spuneti-mi atunci, va rog, ce este materia? Poate ca intrebarea mea s-ar putea sa vi se para naiva...". "Intrebarea dumneavoastra e parsiva... Ce este materia, hm? facu el mangaindu-si cu mana dreapta barbia. De-ati sti de cate ori mi-am pus si eu aceasta intrebare...". "Si la ce concluzie ati ajuns?". Noimann il urmarea cu atentie sporita. I se parea ca omul care umbla cu forcepsul prin maruntaie, trimitand fetusii in haul de unde aparusera, ar trebui sa stie cate ceva despre modul cum ia nastere materia in Univers si cum sufletul dispare dupa moarte in bezna. Insasi domeniul meseriei lui il impingea sa abordeze astfel de subiecte. "N-am ajuns la nici o concluzie, raspunse celalalt. De fapt, materia nu exista, adauga el. Totul nu-i decat o adiere...". "Profitati de starea mea ca sa abuzati? Ce v-ati spus, adauga el, Noimann e mahmur, intr-o stare confuza, ia sa-i torn in cap niste baliverne, ca sa-i incetosez si mai tare creierii, care si asa sunt incetosati de cat alcool a ingurgitat...?". Celalalt rase. "Nu are rost sa va mai bateti capul cu ce fac si ce gandesc. In privinta materiei, aici e o intreaga nebunie. Materia nu exista sau daca exista arata cu totul altfel decat o vedem. Problema pe care ne-o punem e cand si de unde a aparut? Ce a fost inainte de a fi existat un strop de materie? Nimic. Si atunci cum de-a aparut stropul asta din nimic? Poate a transpirat ceva? Poate a iesit la suprafata o bula? Dar daca nu a fost nimic, cum ar fi putut sa se nasca din nimic acest ceva? Asta-i intrebarea. Sa presupunem ca totusi a aparut, prin absurd, in vid, o picatura... Dar de atunci si pana acum, aceasta picatura s-a transformat intr-un adevarat cosmar. Materia e-o nebunie. Creste, creste, dospeste ca un aluat pe drojdie... Dar o sa vina si timpul cand o sa inceapa sa scada. Acest balon umflat care-i materia, se enerva el, trebuie sa faca odata si odata fas... Un fas prelung si totul s-a evaporat ca si cum n-ar fi fost nimic. Si totusi, nimic nu se evapora aiurea. Pe undeva ramane o drojdie, un lest. E ca la mahmureala. Alcoolul s-a dus, dar visele raman. Asa si-aici. Fasul s-a evaporat in neant. Dar in urma lui tot ramane ceva. Si dupa un timp vezi ca incepe sa fasaie din nou. E ca la hocus-pocus. Cineva se joaca cu noi. Pocneste din degete si-am aparut. Mai face o miscare si-am disparut. Ce ziceti de aceasta teorie? Totu-i un cosmar. Dar nu cumva vorbesc prea mult?". "Spuneti lucruri extrem de interesante si intr-un mod deosebit de plastic, incat si un copil v-ar intelege...", zise Noimann. "Am vrut, candva, sa studiez filozofia, dar viata m-a indrumat pe alte cai, ofta ginecologul. Spuneati ca m-ar intelege si-un copil. Probabil ati vrut sa ma luati peste picior. Si totusi nu sunteti departe de adevar. Cand ma adresez cuiva, nu elimin ipoteza ca omul nu poate scapa cu totul de copilaria lui. Maturitatea, de altfel, e un fel de excrescenta a copilariei. Un fel de boala. Incercam cu tot dinadinsul sa fim rationali. Dar uitam faptul ca orice judecata tine de instinct. Suntem, la urma urmei, cu totii niste fetusi expulzati in necunoscut. Un pantece ne germineaza, altul ne digera si asta-i cam tot. Insasi lumea aceasta, dar poate si cealalta, e ca un uter sau ca un stomac. Aici e viata, dincolo moartea. Si intre ele e intins un cordon ombilical. Un paienjenis de fire nevazute leaga cimitirul de maternitate. Si pe aceasta de casa de nebuni. Orice-am spune: avem ceva maladiv in noi. Si faptul asta, vezi bine, il cunoastem si de aceea ne si incorsetam in ratiune ca intr-o camasa de forta, tocmai ca sa nu ne iesim cu totul din tatani. Totusi, tocmai aceasta ratiune ne va duce la pierzanie. Caci ratiunea, in toata sterilitatea ei, e o alta nebunie. Va spun: mai bine ne-am lasa in voia sortii. Ar fi mai sanatos. La ce bun sa incepi a intinde peste lume o plasa de concepte? Cui le sunt ele de folos, odata ce nu e nimic palpabil? Odata ce totu-i fum? Odata ce golul si plinul sunt un fas?". "Aveti ceva cu fasul asta", observa Noimann. "Cum sa n-am, se agita ginecologul... Nu numai viata, dar si moartea e un fas. Intelegeti, toata eternitatea cu care ne batem capul trece cat ai clipi din ochi". "Sunteti cam pesimist...". "Umbland cu toti avortonii astia care se scurg in garla, credeti ca as putea avea un tonus crescut? In fiecare zi apar si dispar milioane de fetusi. Cand te gandesti la asta, incepi sa fii cuprins de viziuni...". "N-ati fi singurul om care ar avea cosmaruri...". "Traiesc intr-o halucinatie perpetua, raspunse celalalt. Incep sa-mi fileze beculetele...".
"De ce nu va sinucideti, il incerca Noimann, odata ce viata nu va ofera nici un fel de satisfactii?". "Pai, asta-i, ca nici moartea nu-mi ofera cine stie ce... Mori, dispari, dar pentru cat timp? Stiti, e ca si cum ai incerca sa bati niste tarusi in musuroaiele de cartite ce apar pe camp. Ai batut aici si ai astupat galeria, dar vezi ca dupa un timp, ceva mai incolo, apar alte ridicaturi. Asa si sufletele astea care pier, isi cauta, dupa un timp, o alta tarana pe care s-o scormoneasca...".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
