• Leu / EUR4.7480
  • Leu / GBP5.4269
  • Leu / USD4.1981
Ziarul de Duminică

“Lumea credinţei”, la aniversară/ de Marius Vasileanu

“Lumea credinţei”, la aniversară/ de Marius Vasileanu

Autor: Marius Vasileanu

11 nov 2011 65

Am scris cândva despre ortodoxie ca paradox. Am înţeles apoi că şi jurnalistul care scrie ori realizează emisiuni pe teme religioase trăieşte în plin paradox.

În realitate, precum în întrega noastră societate, şi aici avem de-a face cu un reînceput. Dacă undeva în perioada interbelică existau tentative destul de închegate de jurnalism creştin sau general religios, astăzi încă silabisim. Lipsa unei tradiţii neîntrerupte precum în Grecia ori Italia, bunăoară, încă se simte. Deformările de toate categoriile aduse de comunism şi-au pus, dramatic, amprenta. Rareori găseşti oameni bine documentaţi (nu zic vorbă mare: cu studii de specialitate) dar care să aibă şi condei. Şi asta nu este tot, îşi spun cuvântul multe altele.

Inteligenţa spirituală şi cinstea stau pe primele locuri. Puterea de-a face faţă feluritelor presiuni: fie ele venite dinspre ceilalţi colegi jurnalişti, din ce în ce mai înclinaţi spre picanterii şi scandal, fie dinspre Biserică reprezentată de clerici de rând şi ierarhi - oameni şi ei, cu simpatii şi antipatii, mai mult sau mai puţin inteligenţi, mai mult sau mai puţin înduhovniciţi, grupaţi conjunctural în câteva orientări, funcţie şi de inteligenţa spirituală, şi de structura psihologică, şi de calitatea morală. Toate acestea enumerate sumar se conjugă cu înaintarea societăţii umane spre o postmodernitate la care Bisericile creştine fac faţă din ce în ce mai greu. Problematicile prezentului năvălesc agresiv, abia dacă mai ai timp pentru limpezire lăuntrică şi pentru acţiune în consecinţă.

Paradoxul în care locuieşte şi de care este locuit jurnalistul creştin este evident: acesta este interfaţa între presiunile venite dinspre truda omului de presă şi exigenţele unei pagini/emisiuni creştine. Nu trebuie să se lase luat de valul limbajului popesc de lemn dar nici să abandoneze trezvia limbii române iscusit închegată de bucuria creştină. Să nu se lase păcălit de cântecele de sirenă ale grupărilor radicale din sânul ortodoxiei româneşti, chiar dacă are la rândul său simpatii. Să nu-i fie teamă să vorbească deschis despre criza Bisericii, chiar dacă unii preoţi şi ierarhi se prefac a nu o vedea. Să nu fie fanatic, nici credul, nici mâncător de colivă din palma ierarhilor acestei lumi. A face jurnalism creştin înseamnă o formă de asceză ce pregăteşte Calea Împărătească de la lume către inteligenţa inimii pline de Hristos.

Din păcate, extremele există şi sunt reprezentate de mulţi dintre aceştia. Ca să parafrazez riscanta afirmaţie prezidenţială, aş putea spune amintindu-mi de o salvatoare ieşire din paradox, umorul: unii jurnalişti se închipuie (ori sunt etichetaţi de lume) drept tonomatul lui Ucigă-l toaca, alţii tonomatul lui Dumnezeu.

...După 1989 paginile, revistele, emisiunile audio sau video, site-urile, blog-urile creştine au devenit o banalitate şi în România. Lucru bun şi necesar dacă s-ar ţine cont de faptul că nu oricine are chemare pentru scris & vorbit, cu atât mai puţin să aducă mărturie pe această cale. Riscul este să obţii - şi se întâmplă adeseori - taman efectul advers.

De lo sută de numere, timp de opt ani şi jumătate, "Lumea credinţei" constituie un model de revistă creştină ale cărei pagini spre înfeciorirea inimii le aşteptăm nerăbdători în fiecare lună. Secretul, în măsura în care există un secret, în măsura în care poate fi cuantificat şi povestit, constă în buna-credinţă a oamenilor care o scriu - majoritatea jurnalişti cu vocaţie a căror pregătire duhovnicească primează în relaţia cu pregătirea lumească, fie aceasta şi teologică. Smerenie, inteligenţă spirituală, cinste sufletească, fermitate dar reacţii nonexcesive în raport cu pseudo-psalmodia puterilor acestei lumi, capacitate de a mărturisi neîncrâncenat, cultură (teologică) lipsită de ostentaţie, dedulcire la bunul gust iconic - iată doar câteva din ingredientele "secretului" deţinut de aceşti oameni. Nu se feresc să spună lucrurilor pe nume, dar ştiu a practica asceza jurnalistului creştin.

În numărul 100 din "Lumea credinţei" (nr.11, noiembrie, 2011) directorul revistei, Răzvan Bucuroiu, om de presă cu o impresionantă carte de vizită, notează: "Am avut, ca ziarişti şi oameni de conştiinţă, ce-i drept, şi momente de ezitare de la dreapta măsură, de percepţie eronată a adevărului sau a sensului unui lucru ori unui fapt de viaţă. Am greşit mai ales când am dat curs tendinţelor panicarde, zvonurilor neîntemeiate, smintelii cu iz apocaliptic care s-a întins ca o pelagră în ultimii ani, pătând bucuria credinţei. Şi am mai greşit când nu ne-am smerit îndeajuns, chiar şi atunci când eram convinşi că dreptatea era de partea noastră" (p.4) Adevărată lecţie de asceză a jurnalistului creştin...

Din acelaşi editorial al numărului aniversar mai aflăm că "Lumea credinţei" este singura revistă de mare tiraj din întreg Răsăritul creştin cu acest specific. Neaşteptată performanţă, formidabilă provocare pentru viitor!

Din ce în ce mai echilibrată şi mai bine alcătuită, dăruindu-ne subiecte ale lumii creştin ortodoxe dintre cele mai înmiresmate de Duh şi mai importante zidirii lăuntrice, revista "Lumea credinţei" ar merita o atenţie mai binevoitoare din partea tuturor celor care se numesc ortodocşi, indiferent de rolul sau de chemarea (după caz) pe care, vremelnic, le au în această lume. Mulţumiri şi felicitări vrednicilor truditori care fac posibilă viaţa acestei lucrări întru Hristos!

Principalele valute BNR - luni, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7480
Diferență: 0,1667
Ieri: 4.7401
Azi: 4.1981
Diferență: 0,313
Ieri: 4.1850
Azi: 5.4269
Diferență: 0,3217
Ieri: 5.4095
Azi: 4.1805
Diferență: 0,2206
Ieri: 4.1713