La inceputul verii, puzderie de afise si invitatii ilustre ma intampinau peste tot, pe unde imi purtam pasii. Un puternic index onomastic rezona prin el insusi, ca o provocare: ANG-EL! Ce clenci mediatic, mi-am zis. Trei locuri diferite isi revendicau statutul de gazda, aproximativ concomitent, al show-ului plastic pus la cale de enigmaticul si, banuiam, tanarul artist. Eveniment in toata regula, tutelat de trei critici-curatori, dintre care unul - venerabil profesor.
Galeria "Apollo" a fost scena unei dramatic-meditative "Conversatii cu sinele", prilej cu care mi s-a dezvaluit identitatea reala a protagonistului. El este Andrei-Cezar Georgescu, fostul cirac intr-ale graficii al lui Iuri Isar (la "Tonitza") si seful de promotie din 1997 al clasei de pictura a lui Petru Lucaci, de la Academia de arta "Luceafarul".
Ma gandeam ca abrevierea, logica!, a numelui propriu - ANG -urmata de emfaticul "EL", cu o atat de impovaratoare incarcatura magica si mitologica de extractie semitica, ascunde ori un personaj timid, ori unul teribilist si grandilocvent! Cert este ca pe simeze aveam sa descopar un pictor real si plin de forta, foarte constient de consistenta si de spectaculozitatea exhibarilor sale plastice, nu lipsite, ce-i drept, de un soi de bravada gestuala repetitiva. "Conversatiile" lui ANG-EL nu sunt doar cu sine, de vreme ce ne convoaca, inca de la primele panze, la o cruciada ad-hoc cu orice ordine prestabilita, fie ea de sorginte culturala, estetica, picto-grafica sau imagistica, mai exact spus...
Artistul nu abdica, insa, de la un singur poncif, de ordin tehnic - iscusinta compozitionala, pedant pusa in valoare. Cand si cand, aceasta e dublata de apetitul pentru jocul mereu alert, dar nu in aceeasi masura si consecvent, al valorilor si armoniilor cromatice, fie ele complementare (consonante) sau contrastante. In economia generala a mijloacelor plastice pe care intelege, deocamdata, sa le puna in opera, ANG-EL reuseste performanta unei retorici picturale suficient de coerente in ambianta pseudo-abstractionismului naivist pe care o exalta compozitiile sale.
Un abstractionism pigmentat, insa, de cateva repere realiste (case, arbori, masinarii mobile, spirale, roti, simboluri solare etc.) extrem de sintetic notate, ori vag sugerate, purtand mai degraba rolul unor aluzii simbolice la o anume stare launtrica sau realitate, si aceea mai mult fantasta sau onirica. Deci mai punem la socoteala si inclinatiile eseistico-literare ale artistului, un fel de "morb" al generatiilor recente, cu destule vacuitati de idee si imprecizii in termeni, dar care atesta pregnant o neliniste, o persistenta nemultumire - nu neaparat de sine! - si o indarjita vrere de a-si afirma individualitatea, avem suma motivatiilor care nutresc, azi, imboldul reactiv al pictorului. Trei temeiuri de o subiectivitate neechivoca, ce obliga la imperativul gestual al discursului plastic si la non-conformismul sau imagistic. Asa cum rezulta din simpla observare a fluxului de tentative ale noilor generatii artistice, mai cu seama ale pictorilor, de a recurge la arsenalele neo-expresionismului, ale aleatorismului dadaist (formal), dar si la contondenta transfigurarilor ce induc nu o impresie neaparat vizuala, cat o stare de spirit, o reactie ori un mesaj.
Refuzul metaforei nu exclude refugiul in patologia visului - acel teritoriu in care orice opresiune, suferinta si frustrare devine suportabila. De aceea, poate, in tablourile lui ANG-EL, toate de mari dimensiuni, se reiau obsedant elemente de recuzita urbana sau botanica dispuse de-a-ndoaselea, rasturnate, ilustrand o lume cladita cu susul in jos! O logica a ilogicului se infiripa in acest tip de viziune, usor naiva, usor tetrala, dar nu lipsita de o unda de poezie a parodicului, ce pune surdina atitudinilor vehemente, tipice acestei, sa-i zicem, "arte a frustrarii".
Dincolo de ceea ce vedem, atat in expozitia de la "Apollo", cat si in cea de la etajul "Caminul Artei" (in tandem cu colegul "gherasimist", Marius Burhan, intr-un ludic eseu pictural: "Musca si Soarele"), sunt sesizabile savoarea expresiei cromatice si naturaletea plina de candoare cu care artistul rosteste adevaruri rascolitoare si sententioase despre o lume in care si noi si el traim, deopotriva, dar asezati pe socluri diferite!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
