Un "Lelouch" atipic, lansat - de altfel - sub pseudonim de catre regizorul care si-a disimulat identitatea pana in pragul Festivalului de la Cannes, Un roman de duzina/ Roman de gare constituie un lant de situatii imprevizibile si de personaje care nu sunt ceea ce par. Dornic sa schimbe structura la care s-ar putea astepta spectatorul de la un autor consacrat de genul love story, regizorul apeleaza la policier, pe care grefeaza insa elemente care nu mai tin de Quai des Orfevres, ci de placerea surprizelor livresti: relatia autorului cu textul si personajele sale, mastile care se schimba rasturnand conventia, pistele false si umorul negru. Dincolo de acestea, o reusita satira la adresa presei mondene devorate de midinetele pentru care barfele din showbiz devin preocupare vitala si subiect exclusiv de conversatie imbraca miezul povestii, din care nu lipseste condimentul amoros. Intriga se dezvaluie lent si autoironic, prin intermediul unor simboluri ale isteriei mediatice contemporane - criminalul in serie si scriitoarea de bestseller-uri -, care functioneaza insa si capata importanta numai prin prezenta receptorului perfect al actiunilor lor: coafeza avida de noutati mondene. Daca romantioasa Huguette nu ar exista, gata sa verse rauri de lacrimi pentru nenorocirile vedetelor de sange mai mult sau mai putin albastru sau sa se impauneze ca i-a facut (tremurand de emotie) manichiura celebrei scriitoare ori a spalat-o pe cap pe Lady Di cu o zi inaintea fatalului accident (la care interlocutorul ii replica, imperturbabil: "Macar a murit cu parul curat"), toate tumbele prin care numeroasele false vedete de azi se chinuie amarnic sa ramana in lumina reflectoarelor ar deveni ineficiente, pare sa spuna filmul. Pe langa scenele de-a dreptul irezistibile prilejuite de vizita lui Huguette la modesta ferma parinteasca, insotita de misteriosul barbat cunoscut la benzinarie, intervin o femeie disperata in pragul divortului, care se indragosteste de un comisar in plina ancheta, un amant iresponsabil macinat de remuscari si un copil maturizat inainte de vreme, toti prinsi intr-un joc de-a baba oarba pe care Lelouch il investeste cu un voit aer de harababura telenovelistica ce arunca (melo)drama in derizoriu. Ca intotdeauna, fragmentele de poveste si replicile sprintare, deseori cinice, ii reusesc de minune, imprimand un ce aparte filmului, alaturi de distributia aleasa fara gres. Daca Fanny Ardant ramane una dintre prezentele magnetice ale ecranului, fiind la fel de scanteietoare si sarmanta ca intotdeauna, surpriza vine de la extraordinarul Dominique Pinon (actor cu o filmografie prolifica, dar prea putin cunoscut la noi, din pacate - pe care spectatorii si-l amintesc, eventual, din Le Fabuleux destin d'Amelie Poulain, unde era un amant bolnav de gelozie, care contabiliza cu ajutorul unui reportofon prezentele masculine din jurul iubitei lui, vanzatoare la tutungerie), care, cu aspectul lui noduros si privirea echivoca, ar contrazice - aparent - postura de seducator sofisticat, precum si Audrey Dana, care face din lunatica Huguette o aparitie memorabila. Comparat cu Adaptation ori Stranger Than Fiction, acest spiritual si surprinzator Roman de gare este o laudabila demonstratie de umor si creativitate din partea unui autor care are puterea si dorinta de-a se lua peste picior si de-a se reinventa ironic, din dragoste pentru cinema.
Un roman de duzina/ Roman de gare Productie Franta, 2007 Regia: Claude Lelouch. Cu: Dominique Pinon, Fanny Ardant, Audrey Dana, Zinedine Soualem, Michele Bernier, Myriam Boyer, Boris Ventura Diaz, Marc Rioufol, Thomas Le Douarec. Premiera: 28 martie. Distribuit de: Glob Com Media.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
