Adrian Majuru este un tanar istoric prezent in presa si in literatura de specialitate, preocuparile sale fiind legate de istoria urbanului. A coordonat seria Bucurestiul subteran si recent a demarat un alt proiect editorial cu Editura Caligraf. Este vorba de trei colectii noi: Biblioteca fantastica, Cartea de Antropologie si Istorii Urbane. Adrian Majuru a lansat anul trecut ideea infiintarii unui muzeu de antropologie urbana in Romania, adunand in echipa sa specialisti din variate domenii, inclusiv medicina legala. Acesta este motivul pentru care l-am invitat sa participe la un interviu legat de preocuparile sale recente.
- Sunteti unul dintre initiatorii proiectului de infiintare a muzeului de antropologie urbana. Ce isi propune sa faca un astfel de muzeu si de ce este necesara infiintarea lui?
- A urmari procesul continuu al devenirii umane, in conditii geografice variabile, unele favorabile, altele nefavorabile, a descrie si explica factorii de presiune si modelare umana, actiile si reactiile fiintelor umane in confruntarea cu realitatea, a urmari si analiza ce se petrece in decursul desfasurarii fenomenelor, a sti exact de la ce s-a pornit si la ce s-a ajuns, care au fost etapele prin care s-a trecut, a extrage unele ?momente? reprezentative din aceste desfasurari si ?a le ingheta? spre a le transforma in exponate de muzeu, iata cateva activitati de baza care intra in atributiile muzeului de antropologie urbana. Cat priveste necesitatea infiintarii unui astfel de muzeu, consideram ca este mare nevoie de sinteze asupra coordonatelor spatiului urban romanesc, dintr-o viziune nu doar descriptiva, ci deopotriva prescriptiva, in scopul evidentierii paralelismelor culturale cu Europa, a rezervelor de dezvoltare urbana, a deficientelor ce se cuvin cunoscute si studiate in vederea depasirii lor. Institutia trebuie sa ofere solutii de regenerare economica si sociala (urbana), precum si de remodelare morala (individuala si colectiva). In plus, astfel de solutii pot deveni factori activi de modificare a mentalitatilor deficitare (in crestere), manifestate la toate segmentele de varsta (copii, tineri, adulti si oameni in varsta), determinate de impactul brutal al schimbarilor din ultimii 18 ani.
- In luna mai se va implini un an de cand ati demarat acest proiect. In ce faza va aflati acum si ce perspective aveti?
- In luna mai a anului 2007 am sondat opinia publica cu privire la proiectul nostru, iar mesajele au fost neasteptat de pozitive.
De atunci proiectul a fost inaintat autoritatilor publice locale si centrale, iar dialogul cu acestea continua pentru a obtine o locatie cat mai potrivita pentru salile de expunere, laboratoarele de restaurare, depozite si indeosebi spatiile de interactivitate cu publicul. Cu prilejul implinirii a 115 ani de existenta, pe 19 decembrie 2007, Institutul National de Medicina Legala "Dr. Mina Minovici" a exprimat oficial sprijinul sau pentru infiintarea Muzeului de Antropologie Urbana. Proiectul a fost sustinut de la bun inceput si de Ordinul Arhitectilor din Romania, Institutul de Antropologie "Fr. Rainer", dar si de numerosi bucuresteni, unii dintre ei donand deja o serie de obiecte. Impreuna cu partenerii nostri vom dezvolta teme de cercetare, dar si de muzeologie pe subiecte de antropologie ubana, iar unul dintre subiecte se va desfasura in cursul acestui an. Publicul va afla toate detaliile evenimentului la vremea potrivita.
- Pentru a intra in spatiul foarte generos al antropologiei urbane, vedeti Bucurestiul ca un oras dublu? Orasul diurn si banal si orasul nocturn, fantastic, asa cum l-a descris Mateiu Caragiale?
- Un proverb medieval spunea ca "aerul orasului te face liber". Pentru cineva aflat "extra muros", libertatea de a-si implini idealul tinea de fantastic, intr-o lume a interdictiilor. Orasul a fost si va continua sa fie asemenea unei arene a confruntarilor de idei, un angrenaj social sofisticat care a dat impulsuri nebanuit de diversificate evolutiei umane. Libertatea este conferita de posibilitatea anonimatului, de acel "acolo nu ma stie nimeni", realitate necunoscuta de lumea rurala. Orasul de azi are, precum Ianus, un dublu chip, o manifestare bivalenta. Diurnul nu ofera aceleasi premise ca nocturnul. Urbanul nocturn atrage mai mult, noaptea iti ofera libertati pe care diurnul le interzice in parte dintru'nceputul istoriei. Orasul este acel univers uman care, odata cu venirea noptii in istorie, ofera doritorilor posibilitatea de a trai si altfel; in timp ce lumea satului se cufunda in somn. Mai mult, urbanul nocturn cunoaste modificari de la o generatie la alta: a se vedea apetitul tinerelor generatii pentru Halloween, de pilda. Apoi mai este si o problema de ritmuri. Ruralul este o comunitate care respecta ritmurile de activitate si odihna. La oras ritmurile se pierd. Aici exista mereu activitate - vezi lucrul in trei schimburi, de pilda, cu cele complementare lui, cum ar fi distractia. Orasul nu doarme. Viata de noapte si fantasticul pe care-l cultiva si-l consuma un oras ne pot oferi o imagine clara asupra metabolismului sau social. Un oras unde dupa lasarea serii totul incremeneste are un suflet rural. Nu a dobandit sufleteste specificul, esenta urbanului. Artele, Literele, confruntarea Ideilor, tot ceea ce tine de Creativitate, se verifica si in orasul nocturn. Diurnul segmenteaza si controleaza - vezi programul scolar cu delimitari temporale clare -, pe cand nocturnul elimina constrangerea, timpul se fluidizeaza. Aceasta bivalenta existentiala a fost traita de-a dreptul atat de Mateiu Caragiale la vremea lui, cat si de scriitori contemporani consacrati, precum Michel Tournier.
- Ce se intampla cu strazile sau locuintele pe care Ceausescu nu a reusit sa le demoleze? Este cineva interesat in degradarea orasului vechi?
- Avem, in primul rand, realitatea unei administrari fara de perspective, de dragoste de oras, dar si lipsita de constiinta. Deoarece intinderile de timp uriase trebuie conservate si cu ajutorul arhitecturii, nu numai prin situri arheologice. Lasam cladiri superbe de izbeliste pana in pragul prabusirii, cate un deceniu, doua. Asa se intampla si cu vila doctorului Nicolae Minovici ridicata in anul 1906, astazi muzeul care-i poarta numele. Dar avem in aceeasi situatie strazi sau intregi perimetre urbane, adevarate situri istorice in aer liber. In al doilea rand, comanditarul sau potentatul ar trebui ajutat sa inteleaga faptul ca valoarea unei investitii imobiliare creste exponential cu valoarea istorica si arhitecturala a cladirii. Sunt oameni care doresc sa traiasca fie si fragmentar epoci trecute intr-un ambient reconstituit. Doresc sa afirm faptul ca, din nefericire, la noi, valoarea terenului primeaza asupra unei valori istorice sau de arhitectura. Dar tocmai aceasta din urma sporeste valoarea locului!
- Oare raportul dintre bucurestenii nativi si cei sositi nu produce o involutie a orasului? O cadere in mahala?
- Orasul atrage la periferiile sale o populatie foarte diversificata profesional, rurala sau urban-provinciala, in cazul metropolelor. Cat timp aceasta migratie se petrece prin filtrul imprejurarilor obisnuite, structura sociala a orasului poate asimila si armoniza elementele neurbane sau mai dificil adaptabile spatiului cosmopolit. De obicei acest fapt se realizeaza intr-o generatie si se implineste adesea cu urmatoarea generatie. In istoria oraselor noastre mai mari a existat insa si o perioada de inversiune istorica. Adica populatia urbanizata, liber-profesionista in mare parte si promotoare a culturii urbane sofisticate, capabila sa exporte acest model de civilizatie, a fost eliminata prin procesul nationalizarii, al domiciliilor fortate prin sate insalubre sau create ad-hoc in Baragan. La acestea adaugam lagarele de munca, extinctia biologica cauzata de factori de presiune psihologica si materiala. Au ramas in loc cei cu "originea sanatoasa" din perspectiva ideologica, dar nu si urbana, caci mai totdeauna ideologia anuleaza istoria. Altii, de aceeasi "sanatoasa origine", au sosit in valuri succesive timp de doua-trei decenii. Colonizarea prin ignorarea preceptelor demografice a condus rapid la involutia urbana pe care ati invocat-o. Acest fenomen a fost hranit si de distrugerea unui lant trofic format timp de veacuri. In anii '50 generatii intregi de copii si-au pierdut bunicii sau unul dintre parinti, disparand astfel tihna povestilor de seara, armonizarea dintre generatii fiind intrerupta. Organismul unui oras se formeaza greu, pret de cateva veacuri, in straturi succesive de generatii urbane. Desi colonistii industrializati relativ recent traiesc de peste 30 de ani la oras, majoritatea avand deja nepoti, ei bine, toata aceasta populatie nu a mai avut posibilitatea sa preia modele comportamentale de la cei nativi. Au ramas ancorati intr-un rural usor adaptat vietii la bloc, care nu defineste neaparat viata urbana.
Interviu realizat de Stelian Turlea
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
