Sarah Chang s-a nascut in SUA, din parinti coreeni, si a inceput sa studieze vioara la patru ani. La opt, canta in fata lui Zubin Mehta si Riccardo Muti, primind imediat invitatia de a concerta cu New York Philharmonic si Philadelphia Orchestra. Astazi in varsta de 22 de ani, Sarah Chang este recunoscuta in intreaga lume ca una dintre cele mai captivante si daruite artiste din lumea muzicii clasice.
- Sunteti pentru a doua oara in Bucuresti, cu ocazia Festivalului "Enescu". Ati ajuns sa va formati o opinie despre acest eveniment cultural?
- Acest festival este incredibil. Este impresionanta statura artistilor si orchestrelor care vin la Bucuresti, unele dintre cele mai bune din lume... Ceea ce m-a uimit in ambele randuri cand am venit aici a fost entuziasmul publicului pentru festival si mandria pe care am putut-o vedea nu numai in ceea ce-l priveste pe Enescu, ci si cultura romana in general. Spectatorii par sa vrea sa demonstreze ca muzica este extrem de importanta, ca nu le este teama sa-i invite pe toti acesti muzicieni minunati si sa le arate de ce sunt in stare Romania si Bucurestiul. Pentru mine este o sansa deosebita sa vin din nou aici, dat fiind faptul ca respect foarte mult acest festival.
- Care este, dupa parerea dvs., locul muzicii clasice in societatea contemporana?
- Sper ca muzica clasica va face parte intotdeauna din educatia unui copil. Aceasta ar fi situatia ideala. Stiu ca muzica clasica este mai prezenta in familie in Europa, ceea ce e minunat, la fel in Asia, unde multi copii vin la concerte... In America, publicul imbatraneste, iar tanara generatie nu este interesata. In acelasi timp, constat, de cate ori am ocazia de a canta undeva, in Statele Unite sau Europa, ca tinerii se intereseaza cand sosesc, fie ca este vorba despre scoli locale, fie de alte contexte, doar pentru a vorbi sau pentru a canta putin impreuna... Poate si pentru ca sunt de varsta lor, pentru ca am o cariera minunata, care ii poate atrage si pentru ca mi-am dedicat o mare parte din viata muzicii... Sunt foarte fericita din acest motiv. Sper ca muzica clasica ne va inconjura viata mult timp de acum inainte, pentru ca ofera oricarui tanar o baza foarte buna...
- Cum puteti defini rolul dvs. ca muzician intr-o lume in care totul pare sa incerce sa ne faca sa uitam care este importanta primordiala a culturii si educatiei?
- Rolul meu si de fapt rolul oricarui muzician care activeaza in contextul artistic actual este acela de a aminti lumii ca muzica este o parte extrem de importanta a vietii noastre, fie ca stim, fie ca nu, fie ca este vorba despre muzica clasica sau despre opera, despre pop sau chiar rap. De orice gen ar fi ea, muzica este un aspect care ne influenteaza mult viata. Imi place de cate ori ma intalnesc cu studenti muzicieni sau chiar cu liceeni, imi place cand vad oameni foarte tineri venind la concert si fiind incurajati sa faca asta, e coplesitor...
- Care este contactul dvs., ca muzician de top, cu lumea reala?
- A avea o viata normala este totul, cred... Mai ales cand trebuie sa calatoresti atat de mult si esti atat de des departe de casa, pentru concerte, pentru inregistrari... Este foarte important sa ai un mic cerc de prieteni pe care sa poti sa-i suni, sa-i gasesti prin e-mail daca ai nevoie de ei... Primul lucru pe care l-am facut cand am venit in Romania, spre exemplu, a fost sa merg la un restaurant cu prietenii pe care mi-i facusem data trecuta, sa merg la cumparaturi, sa ma bucur de viata.
- Va simtiti uneori singura ca artist? Care a fost motivatia pentru care v-ati dedicat viata muzicii?
- Nu cred ca sunt singura. Atunci cand calatoresti atat de mult si canti cu orchestre importante, cercul in care te invarti este destul de mic. Toti ne cunoastem intre noi, mergem in aceleasi orase, cantam cu aceleasi orchestre, respectiv cu aceiasi dirijori. Atmosfera care te inconjoara este minunata. Nu esti niciodata cu adevarat singur. Pe de alta parte, exista o serie de oameni care au grija de tine (cei din management, promotorii)... Odata ajuns in orasul respectiv, faci muzica impreuna cu un grup de colegi pe care ii respecti foarte mult... Iar pentru mine acesta este un mod extrem de placut si chiar amuzant de a trai. Muzica este o cariera care cere timp. Noi nu avem weekend-uri, concertele sunt programate atunci cand trebuie, nu cand vrem noi. Nu poti sa-ti faci planuri de vacanta cu familia (de fapt, daca vrei foarte mult, poti). Mie imi place foarte mult sa cant, sa fiu pe scena, imi place sa calatoresc... In acest moment al vietii mele, cred ca am parte de o combinatie foarte interesanta de inregistrari si concerte, intre care exista un echilibru foarte bun, caci reusesc sa-mi petrec un anumit timp si cu familia.
- Cat este libertate si cat obligatie intr-o cariera muzicala contemporana ?
- Cariera mea este practic sinonima cu viata, sau in orice caz reprezinta o parte foarte mare din ea. Iar a fi muzician este unul dintre cele mai minunate lucruri din lume. Nu ai o limita de timp pentru aceasta cariera, ca in alte domenii, pentru ca exista mari muzicieni care au acum 60 sau 70 de ani si chiar mai mult... Este foarte importanta si libertatea de expresie, vioara sau pianul devenind voci prin care exprimi ceea ce doresti... Practic, ai o incredibila senzatie de libertate, pentru ca ai sansa de a transmite de pe scena emotii...
- Vorbiti-ne despre cele mai recente albume sau proiecte pe care le aveti la EMI Classics, casa de discuri ce detine exclusivitatea inregistrarilor dvs.
- Cel mai nou album este Concertul pentru vioara de Dvorak cu London Symphony Orchestra, cu care am cantat si la Bucuresti. Ne potrivim foarte bine, imi place mult aceasta orchestra, in primul rand pentru ca am crescut alaturi de ea. Prima data am cantat impreuna cand eu aveam 10 sau 11 ani. Sunt convinsa ca dragostea si admiratia pe care le avem unii fata de altii se simt atunci cand cantam sau facem inregistrari impreuna. Este vorba despre un disc Dvorak, ce contine concertul si Cvintetul cu pian.
- Preferati inregistrarile, sau concertele live?
- Cred ca nimic nu se compara cu emotia pe care ti-o ofera un concert live si cu faptul ca ai publicul in fata. Este entuziasmant sa canti in fata unei audiente reale. In acelasi timp imi place sa fac inregistrari, imi place procesul in sine, de a fi in studio, de a avea un producator alaturi de tine, de a lucra cu inginerul de sunet. Ceea ce fac insa din ce in ce mai des in ultimul timp sunt inregistrarile live. Pentru ca, altfel, imi lipseste emotia concertului... Cea mai recenta inregistrare, Concertul pentru vioara de Sibelius, de exemplu, a fost realizata in concert...
- Sunteti preocupata de ideea ca muzica clasica este agreata de un procent destul de mic al audientei potentiale? Considerati ca arta dvs. ar trebui sa fie mai populara? Sau este bine ca ea sa ramana elitelor?
- Cred ca majoritatea artistilor ar vrea sa aiba un public cat mai larg, de varste diferite. Cand te uiti la schemele de marketing, la copertele de disc ale unor artisti, vezi ca ele sunt gandite astfel incat sa atraga atentia mai mult asupra sexualitatii sau aspectului fizic al artistilor si mai putin asupra a ceea ce contin discurile respective. Dar acest sistem nu cred ca este facut pentru mine. Eu sunt foarte fericita cu ceea ce fac, cu cariera mea. Cea mai mare parte a audientei mele ma cunoaste ca artist.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
