Privită din perspectiva şi cu mintea românului din primii ani aimileniului trei, o carte poştală color din anii 70, scoasă intiraje de masă de Editura Meridiane la preţul de 1.50 lei, careinfăţişează nişte coşuri de fabrică ce fumegă de zor asupra unuicartier nou-nouţ de blocuri din imediata vecinătate a acestuia,este o oroare. Nu doar ecologică, ci şi imaginea unei promiscuităţisociale fără margini.
Pe atunci insă, acelaşi peisaj era motiv de mândrie naţională şiargument de propagandă comunistă: "Uite to'a'rşu' ("dom'le" era unapelativ interzis a fi folosit de români potrivit Legii votate deMarea Adunare Naţională la 28 octombrie 1977) ce-am făcut noi,comuniştii, in ţara noastră! Fabrici in care să lucreze muncitorii,nimeni nu şomează ca in Occident şi blocuri curate şi frumoase, incare să stea clasa muncitoare, nu bidonviluri mizerabile, cum e lamarginea oraşelor lor". In timpul in care era rostită aceastădemonstraţie, zidurile din secolul XIV ale castelului lui Iancu deHunedoara se innegreau de zor sub fumul neincetat alcombinatului…
Cine ar fi indrăznit să spună in anii 70 sau 80 că ceea ce seintâmpla la Copşa Mică era un cumplit genocid ecologic?Muncitorii-muncitori sau ţăranii muncitori fără prea multă carteerau mulţumiţi că măcar aveau de lucru şi o bucată de pâine cubrânză pe masă. Chiar dacă pâinea era cam negricioasă iar brânzacenuşie, la fel cum era şi cearşaful pe care dormeau şi viaţa pecare o trăiau. Totul era de un cenuşiu murdar, găinile şi porciidin curţile caselor ţărăneşti din oraşul până ieri sat, la fel caşi macrameurile din apartamentele pipernicite din blocurile stas depatru etaje, aglomerate in jurul fabricii.
Dimensiunile strivitor de meschine ale apartamentelor de bloc,cu pereţii lor subţiri (astfel incât nici o intimitate să nu maifie posibilă), uniformitatea exasperantă a impărţirii camerelor,lipsa de aerisire de la baie (oricum pentru mulţi dintre proaspeţiilocatari orăşenizaţi fusese o dificultate psihologică majoră să-şifacă nevoile sub acelaşi acoperiş sub care dormeau, după ce o viaţăintreagă şi le rezolvaseră in fundul curţii), toate acestea eraumenite să inăbuşe in faşă orice tresărire a personalităţii umane,să inhibe orice ridicare a capului, să reprime o perspectivă asupradorinţelor fiecăruia, să permanetizeze senzaţia de supraveghereinvizibilă a vieţii private şi, in final, să asigure o muncă şi osupunere oarbă a clasei muncitoare ce mergea cu repartiţie de lastat in paradisul socialist. Ceea ce mulţi au păstrat in memoriedin acei ani au fost nu mizeriile şi privaţiunile care intraseră infirescul cotidian, ci faptul că intreţinerea şi chiria la bloc erausimbolice şi că nu existau şomeri.
Un deceniu inainte de declanşarea proiectului ceauşist dedistrugere fizică a satului românesc, ţăranul era trecut direct inuitare, la Muzeul Satului, acolo unde se făceau poze, tot pentrucărţi poştale, in costume folclorice de operetă. Totul se petreceain mod legal şi planificat, in octombrie 1974 fiind votată de cătreMarea Adunare Naţională Legea privind sistematizarea teritoriuluişi a localităţilor urbane şi rurale.
Blocurile de locuinţe sau de hotel perfect aliniate, la fel caşi fabricile, combinatul, uzina sau barajul au devenit subiectelecentrale ale peisajului românesc din anii 70-80, dat fiind că elereprezentau dovada progresului şi a "măreţelor realizări din Epocade Aur". Plajele de la Eforie Nord, Mangalia sau Saturn din cărţilepoştale de pe Litoral deveneau doar un pretext pentru a infăţişanoile hoteluri-bloc ridicate pe faleze; oamenii apăreau şi ei peundeva, mici şi inghesuiţi. Lacul Bicaz era doar fundalul pentrureprezentarea in prim-plan a barajului hidrocentralei. Dunăreainsăşi era doar un element de decor pentru "Sistemul hidroenergeticşi de navigaţie Porţile de Fier", iar din Baia Mare (şi nu numai),cel mai semnificativ aspect devenea o mare şi cam pustie Piaţă aVictoriei din faţa Sfatului Popular, străjuită, evident, de blocurinou-nouţe cu magazine la parter. Naturi moarte, fără oameni, dar cublocuri şi uzine.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
