Alături doar de "Viaţa unui om singur", jurnal incendiar păstratpână deunăzi în sertarul lui Adrian Marino, ultimul volum de poemeal lui Mircea Cărtărescu este, cu siguranţă, surpriza editorială aanului. Că scriitorul a renunţat definitiv la poezie de mai bine dedouă decenii, se ştia. Mai puţin cunoscut era, în schimb, faptul căMircea Cărtărescu şi-a luat rămas bun de la poezie tot în scris.Compuse între 1988 şi 1992, piesele din volumul "Nimic" (edituraHumanitas, 2010) alcătuiesc un crud rechizitoriu nu doar la adresapoeziei în general, ci mai ales - şi de aici derivă întreagatensiune a cărţii - la adresa propriului imaginar. Fapt cu atât maisurprinzător cu cât, orice ar zice cârcotaşii obsedaţi derevizuirea canonului, niciun poet postbelic, în afară de NichitaStănescu, nu poate egala, nici în viziune, nici în revoluţionarealimbajului, cărţile lui Mircea Cărtărescu din anii 80. Cel careparodia în "O seară la operă" scrisul tuturor poeţilor româniimportanţi ajunge să se pastişeze, acum, pe sine. Numai căautopastişa finală nu mai înseamnă fericită revizitare, cideconstrucţie masochistă.
Într-adevăr, nimic din vizionarismul totalizator, nimic dinîncrederea în capacitatea "lighioanelor fără număr" din cărţi de apopula singurătatea, nimic din voinţa poetică de a transfigurabanalul cotidian al anilor 80 într-un fairy-tale nu mairăzbate în poemele cele mai recente. După cum dispar levitaţiilefantastice, idilele amoroase drapate într-un limbajcarnavalesc-ironic, sau secretul nimb metafizic ataşat obiectelor:"zeul creion", "zeul casetofon" sau "zeiţa faţă de masă", cum seexprima poetul într-un fragment din "Totul", redevin brusc şibrutal creion, casetofon şi faţă de masă. Ruptura nu e, însă,totală, căci două lucruri au rămas din vechiul Cărtărescu:atitudinea neconcesivă faţă de sine, cuplată cu capacitatea de aproiecta pe un ecran superior dramele biografice cele maiderizorii. Cum e, bunăoară, pierderea inspiraţiei: căci, maidegrabă decât o banală istorie a renunţării la scris, "Nimic"reface procesul teribil al abandonării poetului de către poezie.Aşa încât cele mai convingătoare piese exemplifică şi însceneazăaceastă paralizie de imaginar. Scenele fabuloase de dinainte refuzăsă se mai închege, locurile familiare epifaniilor cărtărescienerămân goale: "mi-am lipit fruntea de geam, ca în adolescenţă. / amprivit tot ce se putea vedea de aici: un bloc gri, cu dâre umede/antenele colective îndoindu-se de vânt,/ şi-n rest nimic." Toatăconsistenţa volumului stă în a arăta rotiţele mecanismuluicărtărescian învârtindu-se în gol, când nu scrâşnesc de-a binelea.Capacitatea lingvistică ieşită din comun - Cărtărescu e probabilposesorul celui mai cuprinzător lexic poetic din literatura română- dispare de parcă nici n-ar fi fost, sub textura unui discursapatic şi dezabuzat, compus din fraze sau sintagme rostite pejumătate. E ca şi când un lapsus imens ar fi afectat toateţesuturile vitale ale poeziei. Dacă, oricât de autoironice, deseleieşiri metatextuale din volumele anterioare erau forme de celebrarea superbiei creatorului, în "Nimic", ele sunt doar lamento-uriamare cu privire la propria neputinţă: "«montgolfier aldisperării»" - ce rahat emfatic!/ "«tristeţea satanică»" -imbecil!/ primeşte acest poem imbecil, cititorule/ atât de desjignit cu poeme bune./ mi-e milă de tine,/ tipesă amatoare depoezie,/ adolescent pederast./ hai, plimbă-ţi dosul prin magazine,/cară-te la Băneasa,/ lasă dracului cartea asta".
Cele mai reuşite din volum sunt, însă, aşa-zisele poeme alefericirii casnice, citabile aproape în întregime: "So this isXmas", "Odată aveam viziuni, acum am...", "Ieşim la plimbare cutricouri la fel" sau "Iarna". Deşi par că înlocuiesc fără restavânturile metafizice de odinioară cu impulsuri şi experienţe câtse poate de simple (de la dorinţa de a avea un magnetofon până la odupă-amiază în parc cu familia), un morb secret al deziluziei letraversează de la un capăt până la celălalt. Toate idilelecărtăresciene sunt declamate de o voce absentă, depersonalizată,mimând o perspectivă postumă, în care nu doar imaginaţia, ci şimemoria şi-au pierdut orice rol: "sunt fericit şi lipsit de griji/e un iunie tropical/ dau târcoale maşinilor de turnat asfalt, careaştern strat peste strat/ gudronul cu pietricele, aromat/ n-amnimic de făcut, umblu ca un turist, ca un străin/ viaţa mea -/ darviaţa mea s-a sfârşit de mult...". O lovitură de teatru absolută,căci distanţa dintre poezie şi viaţă - postulatul de bază alvolumului - se micşorează dintr-o dată drastic. Anemiavocabularului poetic, crisparea sintaxei, tranzitivitatea amorţităa discursului fac ca idilele cărtăresciene care celebrează armoniaîn doi sau iubirea maritală să pară fotografii alb-negru ("o cartefără poze", zice scriitorul însuşi) faţă de curcubeul de nuanţe dinmarile poeme ale suferinţei şi ale singurătăţii. Astfel încât nu-iexagerat să se spună că în relieful pledoariei pentru experienţasimplă şi nemediată, poetul tânjeşte după propria scriitură ca dupăo viaţă pierdută.
Produs al unui scriitor care a reuşit să-şi stăpânească exemplarcriza de creaţie transformând-o într-o temă credibilă, "Nimic"rămâne, de nu o piesă esenţială a operei cărtăresciene (luate însine, destule fragmente sunt neglijabile), măcar un document carefixează definitiv imaginea poetului. Dacă mai existau cumva dubii,acum lucrurile sunt clare: poetul cotidianului, al ironiei şi aldeconstrucţiilor intertextuale din anii 80 era, în fond, un mareiluzionat, infinit mai apropiat ca spirit de o tradiţie metafizicădecât de tranzitivitatea poeţilor americani. Spre aceştia din urmă,Mircea Cărtărescu a emigrat doar silit, când a încetat să maicreadă în poezie.
Alex Goldiş (n. 26 aprilie 1982, Arad) - Criticşi istoric literar, redactor al revistei Vatra. Doctor în filologie(cu distincţia summa cum laude) al UniversităţiiBabeş-Bolyai din Cluj-Napoca, cu o teză despre critica româneascăpostbelică - în curs de apariţie. A publicat aproximativ 150 decronici literare şi eseuri în: Cultura, Vatra, Bucureştiulcultural, Cuvântul, Observator cultural, Echinox, Tribuna, Steauaetc.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
