"Am vrut sa va dau un semn public al multumirii mele pentru cele facute de dumneavoastra spre binele meu si al tarii" (Carol I).
Am evocat anterior intalnirea cu adevarat memorabila dintre regele Carol I al Romaniei si arhiepiscopul romano-catolic Raymund Netzhammer, de la 19 decembrie 1905, doua zile dupa inscaunarea acestuia din urma la catedrala Sfantul Iosif din Bucuresti.
La nici sapte ani de la acea prima intalnire, regele il decora pe Raymund Netzhammer cu Ordinul Coroana Romaniei in Grad de Mare Ofiter.
Asa cum nota arhiepiscopul in Jurnalul sau din ziua de duminica, 7 ianuarie 1912, distinctia i-a fost adusa de Anul Nou de catre Titu Maiorescu, pe atunci ministru de Externe.
Acesta, scrie Netzhammer in Jurnal, "a desfasurat o diploma mare si a deschis o cutie imbracata in piele bleumarin, in care straluceau o cruce si o stea mare...". "Maiestatea Sa, Regele Carol", i-a spus atunci foarte oficial Titu Maiorescu, "a poruncit sa i se inmaneze Excelentei Voastre Ordinul Coroana Romaniei in Grad de Mare Ofiter, iar eu sunt deosebit de bucuros sa fiu primul care va felicita pentru aceasta distinctie". Cei doi se cunosteau, desigur, de mai multa vreme, stima era reciproca, iar relatia devenise ca si amicala. Acum insa, asa cum rezulta din Jurnal, atitudinea lui Maiorescu, ajuns la acea data la aproape 72 de ani, era nu doar oficiala, ci si patrunsa de importanta evenimentului si de o anumita emotie, pe care nu si-o ascundea. Iata un rol si un rost aparte ale marelui carturar roman, aproape necunoscut publicului romanesc si dezvaluit pe aceasta latura, gratie Jurnalului citat. De altfel, asemenea marturii ale istoriei noastre moderne si contemporane au fost, in jumatatea de secol comunista si chiar mai apoi, sistematic cenzurate si ascunse, de multe ori chiar pierdute.
La slujba de Sf. Iosif, din ziua de duminica, 7 ianuarie 1912, arhiepiscopul a purtat Ordinul si i-a multumit regelui, venit la catedrala pentru liturghie. Atunci i s-a adresat inaltului prelat suveranul cu fraza citata de noi in preambulul acestor insemnari: "Am vrut sa va dau un semn public al multumirii mele pentru cele facute de dumneavoastra spre binele meu si al tarii".
Desigur, regele avea dreptate. Cine examineaza mai atent Jurnalul arhiepiscopului, poate vedea usor cat de prezent a fost acesta de la bun inceput in viata politica, stiintifica si culturala a regatului. Asa de pilda, o conversatie dintre Raymund Netzhammer si rege, prilejuita de sosirea la catedrala Sf. Iosif a celui din urma pentru slujba de duminica 25 martie 1906, arata cat de bine cunosteau amandoi personalitati, persoane si evenimente contemporane lor, precum si evolutia la zi a relatiilor dintre biserica majoritar ortodoxa a tarii si cea catolica, impreuna cu incercarile amandurora de a le apropia si concilia. In acest sens este martor segmentul de conversatie dintre cei doi redat in Jurnal sub acea data: "Ma bucur ca ati fost la batranul nostru mitropolit Iosif Gheorghian!" (1829-1909, aflat in aceasta pozitie intre 1896 si 1909, n.n.). "Deunazi mi-a relatat despre vizita dumneavoastra. Este un om bun si cultivat, nu-i asa?". "Desigur, Maiestate! Ne-am inteles cum nu se poate mai bine. Este de asemenea un bun cunoscator al bisericii catolice". "Trebuie", adauga ceva mai tarziu regele, in cursul aceleiasi conversatii, "sa-l ascultati o data pe mitropolit povestindu-si viata! El insusi este o parte importanta a istoriei recente a bisericii romane. Domnitorul Cuza il numise episcop de Husi".
Precum se vede, fie si numai din acest segment de conversatie, atat Carol I, cat si arhiepiscopul erau foarte preocupati de cunoasterea cat mai aprofundata a istoriei recente (pentru atunci) a tarii.
In ceea ce-l priveste pe Raymund Netzhammer si plecand de la aceasta deschidere a lui, imediat foarte apreciata de catre mediile savante din Bucuresti, Academia Romana i-a oferit, chiar in acea primavara a anului 1906, posibilitatea de a primi sistematic publicatiile ei. Un rol special in acest sens l-au avut Dimitrie A. Sturdza (1833-1914), pe atunci secretar general al Academiei Romane, si Ion Kalinderu (1840-1913), presedinte al aceleiasi institutii in chiar anii evocati aici (1904-1907).
Desigur, tot in 1906, in luna mai, Biserica Romano-Catolica din Bucuresti a cinstit si ea cei 40 de ani de guvernare a lui Carol I, printr-o slujba festiva si un discurs aparte al lui Raymund Netzhammer. Apoi, acesta si clerul au fost primiti de rege si de Curte "intr-o audienta festiva de prezentare a felicitarilor". Arhiepiscopul a citit felicitarea sa si a clerului catolic in romaneste, "lucru", scrie Netzhammer, "apreciat cu bucurie de catre Rege".
In acelasi an, in toamna, Raymund Netzhammer obtinea de la papa Pius al X-lea un sprijin financiar pentru construirea bisericii din Sinaia, pentru care Carol I i-a multumit la intrevederea de la Peles, din 15 octombrie 1906.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
