Poezia Adelei Greceanu "strange" in cuvinte instantele unui eu urmarit cu luciditate pe parcursul metamorfozelor sale - schimbarea are in cazul ei aspectul unei treceri impetuoase din ipostaza in ipostaza, pe un fond al eternului individual. O combinatie ametitoare de duritate si delicatete rezulta in acest volum* ca o stea de mare uscata.
"Tristetea, ?Le soleil noir de la melancholie?, ?Le mal du siecle? sunt senzatii care te transforma in mortaciune. Tristetea e o cloaca. Suferinta e altceva. Tristului ii place sa fie trist, sa se balaceasca in gunoiul lui. Suferinta se poate transforma. Ca apa in vin.
Oricat ar suge din mine, tristetii nu-i ajunge. Sa ma vada fara suflare si n-ar fi satisfacuta. E frigida. Daca nu dai cu ea de pamant, iti suge vlaga la nesfarsit. E o curva tristetea. Am baut o bautura neagra ca s-o alungam." Asemenea pasaje, in care poezia se transforma sub ochii nostri in antologie apoftegmatica, nu fac decat sa jaloneze parcursul gandirii cu pietre rugoase de hotar, insulite de "normalitate" (adesea aceste gandirostiri - vorba magistrului bahluian - nu depasesc nici mcar un nivel mediu de profunzime). "Intelegerea drept in inima" este un jurnal intim, in care eul isi urmareste spasmele cu infrigurare, contactul cu ceea ce in mod comun numim iubire devenind pretext pentru o analiza lirica a singuratatii: "Cand el si-a ras barba, i-am privit cu fascinatie fiecare gest: pregatirea obiectelor, aplicarea atenta a spumei cu pamatuful, ca o masca alba deasupra careia ochii straluceau si mai albastri, aproape feminini. Parca era altcineva. Buzele rosii in mijlocul albului zambeau altfel. Il stanjenea sa-l privesc si, in acelasi timp, il flata. Cochetaria lui m-a inspaimantat. Masculinul si femininul se imperecheau cu nerusinare pe fata lui. Poate din cauza mea."
Jocul animus-anima e privit cu atitudinea unui mistic ce traverseaza faza misterium tremendum: Celalalt inspaimanta prin ambiguitate, Eul e infricosator pentru ca se ghiceste a fi la fel. Acest parcurs al spaimei e inchis intr-unul mult mai vag si mai cuprinzator, al trecutului ce contine dorinte, teroare si sperante. Iubirea revelatoare pare a veni din acest trecut terifiant si miraculos: "Marile mele dorinte au fost: Intre 3 si 8 ani sa se joace cineva cu mine. Il trezeam pe tata din somnul de dupa-amiaza: ?Tata, dormi? Hai sa ne jucam!?(...)Intre 8 si 14 ani mi-am dorit enorm sa vad filme cu cowboys. La cinema nu rulau destul de des cat as fi vrut. La 14 ani mi-am dorit sa mor facand dragoste. De fapt nu sa mor in sensul de final, ci sa nu ma mai intorc de acolo."
Aici se afla mecanismul acestui volum: normalitatea (orice viata pluteste intre granitele unui teritoriu fantastic) e revelata de chiar situarea sa in miezul unui miraculos personal. Accesul celuilalt in acest teritoriu trebuie conditionat de initiere. Dar de multe ori nu intelegem conditiile contopirii cu cel de langa noi: "Intre barbat si femeie este o diferenta de jumatate de regn. Daca as fi fost si eu barbat, ne-am fi imprietenit ca doi copaci. Dar asa, eu sunt o paine de pamant si tu esti piatra. Intre noi au loc fotosinteze, in urma carora simt cum cresti din mine pulsand."
Volumul Adelei Greceanu trebuie mangaiat cu pernutele privirii, trebuie gustat cu grija: poate fi deopotriva otrava si medicament - totul depinde de intensitatea privirii tale. Daca reusesti sa pulsezi intre granitele epidermice ale simtirii ei, daca refuzi in acelasi timp sa te lasi digerat, daca nu inchizi cartea* cand citesti truisme, daca...
*) Adela Greceanu, Intelegerea drept in inima, Editura Paralela 45, 48 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
