Între 24februarieşi 1 martie2011, Lee Miller, celebra fotografă de frontşi de modă, s-a aflat în România. Ea, însă, nu s-a aflataici în mod fizic lafelca în 1938şi apoi, în 1946 când a bătut, în lungşi înlat,ţinuturile noastreşi a imortalizat societatea românească de susşi până jos, de la palatul regal la casaţărăneascăşila bordeiulţiganului ursar. Prezentă a fost memoira ei, evocată,cu acribie de istoricşişăgălniciedecopil de către Antony Penrose, fiul său, sosit aici într-un turneu deconferinţe care eramenit să-l poarte pe urmele mamei, străbătând un tronson altraseului parcurs de artistă în cea de-a doua vizită întreprinsă lanoi.
Om de statură medie,bine legat,cu păr blond-roşcat, mereu îndezordine, cu ochi albaştri, o figurăblajină constant luminată de un zâmbet larg, comunicativşi glumeţ, excesiv demodestşi totalmentenepretenţios îngusturişi maniere:acesta este Antony Penrose. Cineşi-arputea imagina că acest om careşi-a păstratcopilăria în inimăşi lejeritateatinereţii încomportamentşiţinută este posesorul unui tezaur iconografic pecare multe mari muzee ale lumii l-ar râvni? Căpărinţii săi au fost înnobilaţi de reginaElisabeta II? Că, la vârsta întrebărilor, îl avea partener de joacăpe Picasso, care i-aşi dăruit câtevalucrări? Că a străbătut continentele spre aţine vie memoria artistică părintească? Sau că este autorulmai multor cărţi, bestsellers, apărute laprestigioasa editură Thames & Hudson?Istoric, publicist, conferenţiar, cineastşi fermier,Antony Penrose este directorul Arhivei Lee Millerşi al Colecţiei Penrose dela Farley Farm, Chiddingly, în estul comitatului Sussex din Marea Britanie. Cartea sa devizităşi palmaresulsunt impresionante.
L-am cunoscut în 2002, la cea de-a XX-aediţie a ConferinţeiInternaţionale ORACLE acuratorilorşi directorilorde muzee de fotografie ce s-aţinut la Köln.L-am reîntâlnit de câteva ori după aceea, cu ocaziaaceleiaşimanifestări, iar laultimanoastrăîntrevedere, la Arles, în 2009,ampus bazele uneicolaborăride lungădurată al cărei prim rezultat a fost acest turneu deconferinţepromoţionale ce pregătesc o amplăexpoziţie cufotografiile executate de Lee Miller înRomânia.
Elizabeth Miller s-a născut în 1907 înnordul statului New York.Din adolescenţă a adoptatnumele de Lee, maipropriu unui băiat decâtunei fete. Dar ea a fost băieţoasă demicăşi a continuat să se comporte -şi chiar să se îmbrace - bărbăteşte întreaga viaţă.Elevă lipsită desilinţă, turbulentăşiindependentă, a avut mari probleme în timpulşcolarităţii. Dar, atrasăde plastică, decide să urmeze o carieră artisticăşi,la18 ani, merge la Paris unde, fără a se înscrie într-oinstituţie deînvăţământ de specialitate, frecventeazămuzeeleşigaleriile.
Se desparte cu greu deOraşul Luminilorşirevine în America unde,pentru a scăpa de plicticoasa viaţă de provincie,urmează cursurile de scenografieşi dansde la Art Students League din New York. Având un chipinteresantşiproporţii ideale,devine model pentru revistele de modă, pozându-i marelui fotografEdward Steichen. De atunci a început colaborarea ei la revista"Vogue", mai întâi camodel, apoi ca fotograf profesionist. În 1929 se va întoarce laParis, oraş care va deveni locul ei preferat detrai.
Îşi propune sădeprindă fotografiaşi-l alege peMan Ray ca profesor. Timp de 4 ani va întreţine o relaţie impetuoasăcu acesta, căruia îi va sluji atât de model, câtşi de muză. El o va iniţia în taineleacestei arte. Împreună vor descoperi metoda solarizării imaginilor.
Cunoaşteavangardaşi se integreazăîn vârtejul ei: Paul Eluard, Max Ernst, Pablo Picasso,Victor Braunerşi Roland Penrose (care-i va devenisoţ) i-au fost prieteni de-oviaţă. Picasso i-a pictat câteva portrete.Când l-a părăsit pe Ray, acesta, răvăşit dedurere, a executat celebra sa lucrare "Obiect de distrus",care consta dintr-un metronompe al cărui braţera lipităfotografia ochiului luiLee, precumşi pictura demari dimensiuni "Timpul observatorului"(cunoscutăşi subtitlul de "Îndrăgostiţii") undebuzele supradimensionate ale iubitei plutesc pe cerul spuzit denori, deasupra Observatorului Astronomic din Paris.După un mariaj fericit - darplicticos - cu un magnat egiptean, îşigăseşte libertatea tot întreartiştii suprarealişti,locuindşi călătorind cuRoland Penrose. După o vacanţă în Grecia,cei doi se îndreaptă spre Bucureşti. Erauînarmaţicu o scrisoare de recomandaredin partea lui Victor Brauner către fratele său, muzicologul HarriBrauner.Împreunăcutreierăţara înautomobilul lui Lee, unPackard solid. Pasionatul culegător de folclor îşi dăduse seama de mareaşansă ce i seoferea de abeneficia decolaborarea unei fotografe de talentşirenume. Astfel, o roagă să documenteze această excursie, săimortalizeze oameni, costume, obiceiuri, forme de habitat,instrumente muzicale.
Rezultatul acestei deplasări la Târgu Jiu,Tismana, Hurez, Sibiu, Făgăraş,Braşov, Bran, Turtucaia, Silistra,Balcicşi lamănăstirile din Bucovina sunt peste 500 de clişee de mare valoare artisticăşidocumentară. La rândul său, Penrose scrie un poemsuprarealist, publicat în 1939,"The Road is Wider than Long" ("Drumul este mai mult latdecât lung")pe care-lilustrează cu propriile-i fotografii.
Izbucnirea Războiului Mondial ogăseşte pe Lee în Anglia. Odată cu plecarea pefront a multor fotografi, editorii periodicului "Vogue" o angajeazăpe Lee, în ianuarie 1940, pentru a furniza materialul ilustrativnecesar versiunii britanice a revistei. În 1944, fiindcetăţean american,este acreditată drept corespondent de front. Înaceastă nouă calitate,purtând oelegantă uniformă militară, de comandă, ajunge iar la Paris, la scurt timp dupăeliberare,şi-şi revede vechiiprieteni, pe Picasso, pe Eluard. O viziteazăşi intervieveazăpe mizantroapa scriitoare Colette, îi fotografiază peJean Cocteau, Jean Marais,Maurice Chevalier, Marlene Dietrichşi peFred Astaire, adus în Europa pentru a distra trupele. Nu se mailimitează doar la a face fotografii, ci scrieşi textele însoţitoare,dovedind un real talent gazetăresc. Articolele sale surprind,concisşi cu umor,realităţilemomentului.
Urmează apoi diviziile americane înevoluţia lor spre est, asistă laîntâlnirea acestora cucele ruseşti pe Elba, laTorgau. Se înfioară de ororile lagărelor de concentrare de laBuchenwaldşi Dachau.Imortalizează resturile podului Hohenzollern de peste Rin, la Köln,apoi ruinele de laFrankfurtşi Bonn. LaMünchen face baie în cada apartamentului lui Adolf Hitlerşi trage un pui de somn în patul Evei Braun, dinvila atât de discretăşi banală pecare o avea aceasta aici.
În toamna lui 1945 se află la Viena, pe 25octombrie trece în Ungaria, unde petrece Crăciunulşi Anul Nou, iarîn ianuarie 1946 vine înţara noastră.Impresiile ei de călătorie, aventurile, surprizeleşi întâlnirile cu personalităţi de marcă - precum M.S. Regele Mihai Işi Regina Mamă Elena, oamenii politici Iuliu Maniu, DinuBrătianuşiLucreţiu Pătrăşcanu-, precumşi oselecţie de fotografii sunt publicate în număruldin luna mai al revistei "Vogue" atât în varianta americană,câtşi în cea britanică, numită în termenargotic "Brogue" (de la "British Vogue").
La apelurile insistente ale luiRoland Penrose, se întoarce laLondra, unde cei doi se vor căsători în 1947, la scurt intervalînaintea naşterii uniculuilor fiu, Antony. S-au mutat la Farley Farm, o zonă ruralăliniştită, unde băieţelulzburda, înconjurat de animale domesticeşidescoperea natura. Acolo aveau adesea oaspeţi dintre celebrităţilecultural-artistice ale vremii, între care cel mai drag erajucăuşulşiînţelegătorul Picasso. Despre acesta, recent,Antony a scris o carte înduioşătoare,"The Boy Who BitPicasso"("Băiatulcare l-a muşcat pePicasso").Dupănaşterea copilului,Lee Miller nu a mai fost atrasă defotografieşi, în ultimiiani ai vieţii,şi-a găsit vocaţia de inspiratăbucătăreasă. S-a stinsîn 1977,lăsând ofabuloasă moştenireiconografică, redescoperită în podul caseişi valorificată abia în ultimele decenii.
Antony Penrose a refăcut partedin traseul parcurs de mama sa în 1946. LaSinaia a căutat, cu obstinaţie, loculcimitirului aviatorilorşisoldaţilor americani morţi în timpul raidurilor de deasupra câmpurilor petrolifere,păstrat în mai multecadre ale mamei sale. Nu l-a putut găsipentru că, se pare, rămăşiţele au fostexhumateşi mutate. Aputut, în schimb, vizita cimitirul militar britanic de laTâncăbeşti, din preajmaBucureştilor. LaCastelul Peleşa căutat unghiuriledin care Lee a luat imaginilecu Regina Elena, aşezată într-unuldintre balcoanele de deasupra holului de onoare, lângă scara înspirală, abundent sculptată, sau locul unde i-a pozatsuveranul, în GaleriaArmelor, având la picioare un frumoscâine-lup.
Cele două prelegeri,însoţite de imagini elocvente, au fostsusţinute la Muzeul de ArtăBraşovşi laUniversitatea Naţională de Arte.La cea dintâi instituţie subiectul afost "Lee Millerşi RolandPenrose la Farley Farm",iar la a doua"Grenade de mână ca nişteclipsuri Cartier".Au fost, în acest fel,abordate două aspecte ale bogateişiaventuroaseivieţi a mamei sale: tensiuneaşi dramatismul vieţiisoldăţeşti confruntatăculinişteabinemeritată a căminuluidintr-o zonă rurală.Ambele au atras un însemnat public universitarşi s-au bucurat de mare succes. După expunere, studenţii i-au pusmulteîntrebăriconferenţiaruluişi s-au întreţinut cu el închip cordial, interesându-se când vor putea vizitaplănuitaexpoziţie Lee Millerîn România.
Astfel, opera unei mari artiste fotografedin secolul XX îşidovedeşte pereniteteaprin suscitarea interesului tinerei generaţii dinveacul XXI
- Fotografii de Adrian-SilvanIonescu
ADRIAN-SILVAN IONESCU(n. 1952) a studiat la Liceul de Arte Plastice "N. Tonitza" şiapoi la Institutul de Arte Plastice "N.Grigorescu", secţia Istoriaşi Teoria Artei, pe care a absolvit-o în 1975. A lucrat camuzeograf la Muzeul Naţional de Artă, apoi la Muzeul MunicipiuluiBucureşti, unde a fost chiar director adjunct (1990-1993), dupăcare a fost consilier cultural la Inspectoratul pentru Cultură alMunicipiului Bucureşti (1994-1995). S-a dedicat cercetării şi, din1995 până în prezent, este cercetător ştiinţific I la Institutul deIstorie "N. Iorga". Doctor în ştiinţe istorice (1997). Din 1996, aînceput să predea. Actualmente este profesor asociat laUniversitatea Naţională de Arte şi la Universitatea Bucureşti,Facultatea de Istorie, unde susţine cursuri de istoria fotografieişi a filmului, istoria artei şi a costumului. Este critic şiistoric de artă cu o lungă activitate de cronicar plastic şiorganizator de expoziţii. A publicat 12 cărţi şi a editat alte 3.Pentru lucrările sale, a fost distins cu Premiul Academiei Române(1992), Premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru critică (2002)şi Premiile "Simion Mehedinţi" (2003), "Nicolae Bălcescu" (2008) şi"I.C. Filitti" (2009) ale Fundaţiei Culturale "Magazin Istoric".Este cavaler al Ordinului Meritul Cultural(2004).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
