Mort sau viu la MAD
Din bube, mucegaiuri şi noroi, dar şi din insecte, scoici, oase orirămurele, 30 de artişti contemporani (între care îi amintim peJennifer Angus, Keith W. Bentley, Nick Cave, Tessa Farmer, TimHawkinson, Jochem Hendricks, Alastair Mackie, Kate MccGwire, SusieMacMurray, Shen Shaomin şi, desigur, nelipsitul DaaaaaaaaaaaamienHirst) au organizat, la Museum of Arts and Design (MAD) din NewYork, expoziţia "Dead or Alive", care îşi propune să recuperezeartistic diverse materiale organice, creând varii instalaţii şisculpturi bizare.
Una dintre vedetele acestui show care vesteşte întoarcerea artei lanatură a fost Fabian Pena, un artist devenit de ani buni entomolog(sau, dacă îngăduiţi un strop de cinism, insecticid). Omul esteliteralmente îndrăgostit de libărci, pe care le colecţionează de peoriunde se duce, "în Cuba sau Mexic, la Huston sau Miami". Acolo leucide cu un aerosol, le pune într-un bol de sticlă şi le cară pânăla atelierul său din Florida, unde le desface în părţile componente(elitre, picioruşe, antene etc.), pe care ulterior le integrează înoperele sale. În acest mod, compune din elitre un craniu uman (foto1), oasele piciorului şi ale mâinii în mărime naturală şi fideleanatomic. "Libărcile sunt un martor extraordinar al vieţii noastrecotidiene, spune Pena şi, în plus, reprezintă un material pe caremi-l pot procura cu uşurinţă. Un material mult mai ieftin decâtuleiurile sau acrilicele". Graţie aripioarelor de gândac, nunaţelorlor infinite, Pena îşi ia propriul zbor estetic şi se deosebeşteradical de mulţimea artiştilor tradiţionali.
Laura Splan este şi mai tăioasă. Practică fără ezitare, cu ocompeteneţă atestată medical, flebotomia (incizia venelor) şitransformă, astfel, o metaforă (punerea propriului sânge în slujbaartei) într-o realitate sangvinolentă. Laura pictează cu sângelepersonal (foto 2) nişte panouri de hârtie pe care, la o primăvedere, publicul le găseşte "agreabile vizual". Ulterior, după cedescoperă, pe o notă explicativă, care este ingredientul de bază alpicturii, se produce o reacţie complexă, care amestecă fascinaţiaşi repulsia. Multă lume şuşoteşte: "Sper că n-are vreoboală!"
Un alt original este Levi van Veluw, care îşi tratează trupul ca peo ţarină (cu accentul pe "a"). Bioartistul îşi lipeşte pe pielemuşchi (din cei carea arată Nordul), smocuri de iarbă, frunze,crăcuţe şi inflorescenţe, semănând cu un portret arcimboldesc (foto3).
Masa rotundă care inaugurat expoziţia a lansat o dezbatere desprepunctele comune şi divergenţele dintre artă şi ştiinţe. Corolarul:ne aflăm în faţa a două domenii diferite, importante, creative,animate de o curiozitate asemănătoare şi de dorinţa de a găsisoluţii. Artiştii sunt însă autorizaţi să inventeze, în vreme cesavanţii se cuvine să se abţină.
Adio, mecenat? Da, se întâmplă şi la case mai mari şimai frumoase!
Aşa cum se ştie, odată cu intrarea în vigoare a dispoziţiilorfiscale legate de legea din 1 august 2003, mecenatul a devenit înFranţa unul dintre elementele-cheie ale finanţării instituţiilorculturale. În anul 2009, Muzeul Luvru (foto 4) a declarat că deţine32 de milioane de euro, ca resurse provenite din mecenat (inclusivpentru achiziţii), Centrul Pompidou - 8 milioane, iar Versailles -6,5 milioane. Potrivit Palmaresului revistei Artclair, suma totalăpentru muzeele franceze provenită din această sursă de finanţarepentru 2008 s-a ridicat la 66 de milioane de euro. Îngăduindîntreprinderilor o defiscalizare a impozitului pe venit care urcăpână la 60% (66% în cazul particularilor), sau de 90% când estevorba despre achiziţionarea unor comori naţionale pentru muzee,această lege a găsit un uriaş ecou favorabil în lumeaîntreprinderilor. Sprijinind organizarea unor expoziţii sau a altorevenimente culturale, ele au descoperit un vector de comunicare maivalorizant decât însăşi publicitatea şi au beneficiat de importanteavantaje fiscale. Asta pentru că dispozitivul financiar la care nereferim este, fără doar şi poate, unul dintre cele mai atractive depe planetă. În acelaşi timp, nu trebuie uitat, el a privatministerul finanţelor de importante sume de bani. Situaţie cu atâtmai stânjenitoare cu cât, spun gurile rele, au fost constatateanumite practici abuzive, atunci când muzeele au finanţat, prinintermediul acestei înlesniri fiscale, servicii uneori foarteîndepărtate de domeniul culturii. Ca urmare, comisia de finanţe aadunării naţionale a recomandat guvernului o regândire adeducerilor ce decurg din sponsorizarea culturală, fapt ce va duce,în luna august, la luarea unor decizii dureroase. Situaţia culturiifranceze ar putea fi sever afectată, în condiţiile în care bugetulministerului culturii nu poate să crească până în 2013 (aşa cum aanunţat Francois Baroin, ministrul bugetului şi al reformei, lasfârşitul lunii iunie). Ba chiar, ţinând seama de inflaţie, arputea cunoaşte scăderi sensibile.
Dispozitivul fiscal de care vorbim a constituit simbolul politiciiculturale iniţiate în 2002, odată cu întoarcerea dreptei laguvernare, după perioada de coabitare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
