Jean-Louis Servan-Schreiber s-a aflat pentru doua zile in Romania. Profesor de jurnalism la Stanford University in anii '70, a fost director general al grupului de presa Express si fondator, alaturi de Bernard Pivot, al revistei Lire. Dintre cartile scrise de domnia sa, amintim "Le pouvoir d'informer" (o prima initiere in tainele psiholgiei umaniste, a feminismului si meditatiei) "L'art du temps" (volum care a cunoscut un tiraj de 350.000 de exemplare si a fost tradus in douasprezece limbi), "Le metier de patron", "Le nouvel art du temps", "Le retour du courage", "A mi-vie" ("La jumatatea vietii") si "Vivre content". Este fondator al postului de radio "Classique" si a fost, vreme de opt ani, gazda emisiunii "Questionnaire" de pe TF1. O activitate prodigioasa, desfasurata in toate colturile lumii, din Europa de Est pana in Africa, in legatura cu care a avut amabilitatea sa ne ofere cateva detalii revelatoare.
- Sunteti pentru intaia oara in Romania? Cu ce scop ne vizitati?
- Am mai fost aici cu circa treizeci de ani in urma, cu ocazia unui colocviu. Am stat putin si nu am avut prilejul sa fac prea multe vizite. E o experienta pe care o tin minte vag. Prilejul prezentei mele acum este constituit de faptul ca doamna Elena Francisc a deschis la Bucuresti o editura (nimic ciudat in asta), de faptul ca debutul ei editorial este marcat de doua aparitii (iarasi nimic ciudat) si (asta poate deja sa para neobisnuit) cele doua aparitii sunt semnate de doi membri ai aceleiasi familii. E vorba de o carte de-a mea si de una a nepotului meu, David Schreiber. Diferite si asemanatoare in acelasi timp. Diferite pentru ca una se ocupa de problema timpului, cealalta de problema sanatatii. Asemanatoare pentru ca, amandoua, incearca sa ne invete sa traim mai bine.
- Aveti de gand sa reveniti aici, sa intretineti relatii stranse cu aceasta editura sau acest popas reprezinta un accident in biografia dumneavoastra culturala?
- Stiti, orice carte este un accident si, in acelasi timp, o etapa. O data ce ai scris-o, iese din tine, se desparte de tine. Din acest moment, e randul celorlalti sa se ocupe de ea. Venirea mea in Romania are si ratiuni jurnalistice; sunt, ca si doamna Francisc, ziarist, si editez un saptamanal, probabil unul dintre cele mai citite si apreciate in Franta la ora actuala, Psychologies Magazine. Ma preocupa, ca si pe dansa, problemele femeii, si ma intereseaza ce se poate face aici, din acest punct de vedere.
- Sunteti o personalitate proteica. V-ati ocupat nu doar de psihologie, ci si de cultura sau economie, ati condus ziare avand aceste profiluri, nu doar in Franta ci si peste granite. Ati scris in presa, ati fost si sunteti patron de presa, ati scris cateva carti...
- Cata vreme m-am ocupat de presa economica, am creat prin jurnalul L'Expansion o retea prezenta in circa 15 tari, printre care Cehoslovacia, Polonia sau Ungaria. Am creat un ziar economic si in Maroc, dar cel mai mult timp, ca ziarist prupriu-zis, l-am dedicat hebdomadarului L'Express, revistei Lire si, acum, acestui Psychologies Magazine.
- Ce sanse credeti ca are, la inceput de mileniu, in plin esor al audiovizualului, presa scrisa?
- Cred ca presa scrisa devine, din ce in ce mai mult, un produs destinat partii celei mai educate a populatiei. Cand alcatuiesti un ziar produci cuvinte; prin urmare trebuie sa te adresezi acelor oameni care iubesc cuvintele, iar aceasta aptitudine este, acum, la inceput de mileniu, mai rara decat era inainte si se dezvolta la persoanele cu studii indelungate. Presa scrisa are un rol de influenta, cata vreme se adreseaza persoanelor care detin sau controleaza puterea. Dimineata, desigur, asculti stirile la radio, dar, inainte de asta, stirile respective au fost in presa scrisa. Cei care au mai putin de 25 de ani citesc din ce in ce mai putin. Cu exceptia, atentie, a Internetului. Cuvantul scris are tendinta sa migreze catre ecran. Prin urmare, contactul cu termenul scris se pastreaza prin Retea. Exista deja soft-uri care ingaduie citirea ziarelor pe ecran. Ca sa nu mai vorbim de e-book-uri si de alte achizitii tehnice care ne fac sa speram ca vorba scrisa nu va muri. Copiii vor merge la scoala avand in ghiozdan nu manuale, nu carti, ci o mica masinarie care le va contine pe toate acestea. Nu trebuie sa ne opunem acestor inventii.
- Sunteti o natura senina si optimista, care crede ca toate relele psihicului se pot rezolva prin dialog, prin dialog cu noi insine in primul rand, prin meditatie, prin recurs la natura. Afirmati, intr-un editorial, ca ne aflam intr-o era a psihologiei. Si, totusi, din ce in ce mai multa lume consuma Prozac.
- Acestei intrebari ii raspunde foarte bine David Servan-Schreiber. Poate parea descurajant de simplu, insa eu tind sa ii dau dreptate. Intre Adidas si Prozac, trebuie sa optam pentru alergare. Un program de antrenament fizic ne poate cu siguranta scapa de stres sau, oricum, il poate diminua. De ce nu se spune acest lucru in gura mare? Pentru ca din asta nu se castiga. Toate cabinetele de tratament, toate psihoterapiile, toti psihanalistii, toate fabricile de medicamente ar avea de pierdut.
- Stim ca, alaturi de Bernard Pivot, ati fondat revista Lire. Cum va amintiti acea perioada si cum priviti, in special, colaborarea cu Pivot?
- Este o perioada speciala din viata mea, pentru ca Bernard Pivot este un om deosebit. Cred ca ceea ce-l defineste este tocmai stiinta de a nu se dori mai mult decat este. Bernard Pivot nu a sustinut niciodata ca ar fi mai mult decat un foarte bun jurnalist, si aici s-a aflat si cheia succesului sau. Cand a vorbit despre fotbal, despre carti, despre evenimente culturale, Pivot a ramas un foarte bun jurnalist, fara a pretinde niciodata ca ar fi altceva.
- Am observat deja ca metodele dumneavoastra de "management al timpului", solutiile dumneavoastra impotriva stresului cotidian sunt un "nu" hotarat medicamentatiei "de profil". Am dori sa va intrebam daca metodele dumneavoastra se opun chiar si deja clasicei canapele a psihiatrului...
- Psihanaliza este o "minune" deja veche de un secol. Acel doctor genial, pe numele sau Freud, a inventat o stiinta care, insa, in zilele noastre, nu cred ca mai este atat de eficienta pe cat era la inceputul secolului. Acel scenariu in care stai intins pe canapea, vorbesti, iti povestesti visele, cu spatele la psihanalistul harnic care-si noteaza totul, imi pare a nu mai functiona pentru multi dintre noi. Ceea ce ne afecteaza pe noi in momentul de fata este lipsa unei constiinte a faptului ca ne putem "vindeca" singuri, fara medicamente si fara amestecul unui strain in viata si visele noastre. Nu, metodele pe care le expun in cartea mea nu ofera o alternativa psihanalizei, ci fiecaruia dintre noi. Incerc sa recomand tuturor metode pe care le-am testat intai pe propria mea persoana. In fond, chiar experienta canapelei poate fi foarte stresanta pentru unii dintre noi si la fel de "mancatoare de timp" precum alte activitati care ne ingreuneaza viata. Modul in care stii sa constientizezi ce anume iti creeaza stresul si in care poti sa elimini amanuntele stresante mi se pare o solutie mult mai eficienta in zilele noastre.
- Citind din cartea dumneavostra si ascultandu-va acum avem impresia ca exista in metodele pe care le recomandati foarte multe elemente din filosofia (si din practica acesteia) spatiului oriental. Este adevarat sau ne inselam?
- N-as spune ca este vorba despre filosofia orientala, ci, mai degraba despre o "atitudine" a orientalului. Am trait milenii cu credinta ca noi, europenii, suntem pastratorii adevaratelor valori. La asta a contribuit si crestinismul. Atitudinea crestinului este una oarecum pasiva, de indiferenta fata de propria persoana: binele sau raul vor veni de undeva de sus (sau jos), in orice caz din afara granitelor propriei persoane. Orientalul, fie ca este indian, fie ca este chinez sau japonez, acorda o mare atentie mancarii, trupului, sanatatii ca datorie... Trebuie sa invatam de la ei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
