Razvan Theodorescu este unul dintre numerosii intelectuali romani care, inainte de 1989, s-au opus distrugerii monumentelor istorice de catre nebunia lui Nicolae Ceausescu. De solidaritatea aceea avem nevoie astazi, dar oare a existat ea cu adevarat?
- Exista in viata fiecaruia dintre noi infrangeri pe care nu le putem uita. Care este marea dumneavoastra batalie pierduta?
- Ea nu-mi apartine in exclusivitate. Este batalia pierduta de intelectuali cu ceausismul distrugator de monumente istorice, de biserici.
- Dupa 1989, ati solicitat readucerea Bisericii Mihai Voda pe locul initial, pentru repunerea ei in valoare.
- O alta batalie pierduta. Solicitarea mea a fost zadarnica. Pe nimeni nu mai intereseaza astazi soarta monumentelor. Am sperat ca, dupa 89, lucrurile se vor imbunatati. Dar ele stau si acum la fel de rau; nu mai este vorba de o forta totalitara, ci de un dezinteres total. Este pretul pamantului, care face ca toti neavenitii sa cumpere spatiile din jurul monumentelor, acestea sa fie lasate in ruina si, in cele din urma, sa fie daramate pentru ca nu mai pot fi salvate.Intr-adevar, din acest punct de vedere, suntem in plin Orient. Imi place aceasta expresie care se bazeaza pe o maxima a lui Cocteau: Orientul incepe acolo unde nu mai stii sa intretii monumente.
- Dar extraordinara solidaritate a intelectualitatii romanesti de dinainte de 89 a disparut cu desavarsire?
- Era o solidaritate artificiala. Solidaritatea noastra era data de existenta dusmanului comun. Dupa 89, acesta a disparut si buna traditie romaneasca a desprinderii unora de altii noi, romanii, suntem foarte individualisti, suntem latinii Rasaritului, credem ca fiecare are dreptate - ne-a dus acolo unde suntem astazi. Presa chiar remarca, de curand, ca intelectualii s-au scindat in grupuri de dreapta si grupuri de stanga. Sigur, aici ne aflam in fata unor optiuni politice. Ceea ce au uitat intelectualii este lupta comuna pentru cultura.
- Este individualismul o trasatura de caracter comuna pentru romani?
- Indubitabil. Noi nu avem sentimentul real al solidaritatii. Uitati-va la romanii din afara tarii. Toti se minuneaza cat de unita este diaspora altor popoare; a noastra nu e. Eu am o intreaga teorie legata de lipsa solidaritatii la romani. Noi avem o mentalitate de alta natura, in care nu-si are loc solidaritatea, foarte individualista si foarte amatoare de pertractari. O numesc mentalitate tranzactionala. In cateva cuvinte, aceasta provine din faptul ca am fost singurii, dintre micile popoare ale Europei Centrale si Rasaritene, care nu am cunoscut desfiintarea statului. Pentru el am tranzactionat in permanenta. Bulgarii, albanezii, grecii, polonezii, ungurii, sarbii, cehii, slovacii si-au pierdut complet statul si asta i-a facut fie luptatori impotriva unei puteri straine, fie emigranti, si au continuat lupta. Noi n-am fost nici una, nici alta. Romanii s-au pus intotdeauna bine cu stapanul de la Stanbul, am dat peschesuri, boierimea noastra s-a scindat pentru a impinge inainte un candidat sau altul, ne-am trimis la moarte frati si surori, tati si veri, ne-am impartit intotdeauna intr-un chip dramatic, transant. Dar, chiar si atunci cand societatea romaneasca a secolului al XIX-lea si a primelor decenii din secolul XX era teribil de impartita si democratia abia se infiripa, exista o anumita inteligenta, un anumit rafinament al clasei politice si al oamenilor de cultura care impiedicau excesele. Astazi suntem amestecati; suntem o societate intoarsa complet de la rosturile ei. Noroc ca lucrurile nu vor ramane asa. Peste 10-15 ani, maxim, se va duce generatia noastra, a celor care au rezistat prin cultura, lasand locul unei generatii pragmatice, robotizate.
- Vietii culturale romanesti ce viitor ii prevedeti in viitoarea societate de care ati amintit?
- Sa va spun ceva. Tot ce se intampla la noi in ultimii ani oricat de nobile ar fi scopurile (vezi salvarea Coloanei Infinitului) - sfarseste prin a fi coborat in penibil. Sa va dau un exemplu: una dintre cele mai generoase activitati ale oamenilor de inalta intelectualitate este activitatea masonica. Ea a facut Romania prin pasoptisti si Europa moderna prin atatea figuri ilustre. Aceasta miscare de idei a ajuns la noi refacuta - sa aiba un specific unic in Europa: avem doua masonerii care se bat intre ele, in vazul intregii lumi, cand acolo totul este discret, initiatic! Au fost oameni care au suferit pentru ideile lor masonice la inceputul epocii comuniste, au fost oameni care si-au conceput o opera intreaga - cazul lui Sadoveanu - in lumina acestei credinte masonice. Intelectualitatea nu face nici ea exceptie: ii este caracteristica trecerea a tot ce e nobil in cheia damboviteana a individualismului, a luptelor politice, a pertractarilor.
- Ce s-ar putea face pentru renasterea solidaritatii intre oamenii de cultura de la noi?
- Absolut nimic. Acest lucru nu mai este posibil.
Interviu realizat de Marcela Zamfir
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
