Întâi punea botul lângă mine, pe marginea patului. Ce înţeles urât a căpătat expresia „a pune botul”! Şi din ce imagine dulce provine: un căţel care-şi aşează botul păros şi simpatic, cu trufa neagră adulmecând, cât mai aproape de tine, ca să-ţi capteze atenţia...
Era suficient să deschid ochii şi să mă uit la el: începea să dea din coadă, după care – înţelegător – se făcea covrig lângă pat şi aştepta să mă dezmeticesc. Ştia că n-o să-l păcălesc trăgând de timp. În maximum cinci minute mă ridicam, iar el sărea în picioare şi începea să se ţină după mine prin casă. Să tot fi fost şase şi jumătate. Pe la şapte fără un sfert puneam mâna pe lesă, moment în care Bil începea, la propriu, să sară pe pereţi de bucurie. Mai exact pe peretele de lângă uşă.
Ne plimbam şi cu, şi fără lesă. Era extrem de cuminte şi o singură dată mi-a făcut un pocinog, plonjând într-un tufiş din care au ţâşnit afară, în diferite direcţii, vreo trei şobolani! Urmărindu-l pe unul dintre ei (de! spiritul de vânător al fox-terrierului!), Biluţă a traversat în goană, fără nicio precauţie, o maşină a frânat violent – dar era mâzgă pe jos! – şi roata dreapta faţă l-a luat în plin, răsturnându-l! Am pus imediat mâinile la ochi şi primul meu gând a fost „Unde dorm la noapte!?” – căci nu mă puteam întoarce acasă fără el... În secunda următoare a sărit în picioare (avea urma anvelopei pe partea stângă!) şi a fugit mai departe după rozător, în vreme ce eu bâiguiam scuze şoferului.
Dar de regulă era o plimbare liniştită, în zori de zi, la care n-aş fi renunţat pentru nimic în lume, deşi profesia îmi îngăduia să dorm cel puţin până la 9. Aşa cum Steinbeck descoperea America alături de Charlie, eu şi Bil descopeream în fiecare zi lumea, la ora când aceasta nu e încă nebună.
Ritualul matinal includea şi două cumpărături: pâine (aştepta cuminte afară, nu era nevoie să-l leg) şi ziarele. Ziare şi reviste vindea, într-un gang în care era luat pe sus de curent, un vecin de la scara cealaltă, care fusese şi administrator într-o vreme. Ţinea ziarele pe nişte navete de plastic puse cu fundu-n sus, ani de zile a rămas în stadiul ăsta, până şi-a „tras” o baracă improvizată – dar peste nivelul ăsta n-a trecut niciodată. Asta, aşa, apropo de „romanian dream” cu întreprinzătorul care a plecat de jos şi a ajuns foarte sus doar prin forţe proprii. A se slăbi.
Eram în prima jumătate a anilor 90, apăreau publicaţii cu duiumul, majoritatea interesante şi foarte interesante, cumpăram trei-patru ziare şi cel puţin o revistă în fiecare zi, le răsfoiam pe stradă şi apoi le degustam la cafea, le citeam şi pe dungă, viaţa sărea din ele, erau anchete foarte tari, reportaje emoţionate, interviuri cu personalităţi, nu cu vedete, şi câte altele. TVR încă n-avea concurenţă, posturile de radio private erau la început, curajoase şi nonconformiste, dar lipsite de resurse, n-aveau – cum n-au nici acum – oameni de teren, 90% din ceea ce era de aflat aflai din ziare şi din săptămânale precum Zig Zag, Tinerama, NU, Contrapunct, Flacăra, Expres, Expres Magazin...
Înţelegeţi că textul acesta nu este un recviem pentru cel mai dulce căţel din lume – pe acela l-am scris de mult şi îl merita cu prisosinţă – ci unul pentru presa scrisă. Niciodată lumea nu va mai fi la fel! Nimic nu poate înlocui foşnetul foilor, mirosul cernelii şi al hârtiei, tabietul răsfoirii, cu o cafea în faţă. Acum citesc presa electronică – de fapt, mint: citesc TITLURILE, rareori şi articolele. Atunci „cădeam” între pagini şi nu ieşeam de-acolo decât pe uşa semnăturii...
Asta ca să pomenesc doar de perspectiva cititorului, că dacă ne mutăm în tabăra jurnalistului e mult mai trist. Istorie sunt vremurile când se făcea ZD pe hârtie, conceput în sediul din Strada Luterană, ehei!, şi apoi îl vedeam pe tarabe, cu paginarea şi cromatica lui inconfundabile...
Ştiu care e direcţia în care merge presa – nu numai la noi, fireşte. Sunt absolvent de Informatică şi n-o să ţin prelegeri împotriva calculatorului ori a internetului. Dar între ziarul pe hârtie şi cel pe ecran este exact diferenţa dintre un căţel viu şi unul de porţelan. Şi al doilea poate fi foarte drăguţ. Dar...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
