In ultima vreme, in presa literara din Romania, sintagma "revizuiri literare" este tot mai vehiculata. Sunt initiate anchete, se scriu eseuri.
Despre revizuiri literare si despre conditia actuala a literaturii romane in afara granitelor tarii am discutat cu Marin Mincu, critic literar, laureat al prestigiosului Premiu Herder, pe care l-a obtinut in anul 1996.
- Dupa schimbarile politice din '89, cat de necesare sunt revizuirile literare? Daca acestea au inceput, credeti ca au intervenit si anumite influente extra-literare (de ordin social, politic, economic)?
- Revizuirile literare sunt necesare ca apa si aerul si au loc in permanenta, chiar fara sa se observe totdeauna procesul de modificare a orizontului de asteptare.
Despre asta a vorbit deja Eugen Lovinescu, promulgand mutatia valorilor estetice ca pe un fel de "lege interna" a manifestarii comunicarii literare. Pe de alta parte, orice generatie isi schimba periodic optiunile si este firesc sa propuna alte ierarhii.
Daca se va face o cercetare sociologica asupra fluctuatiilor receptarii critice in timp, se va constata insa o puternica rezistenta a valorilor autentice la orice tentativa de demolare.
In general, se revizuiesc mai ales zonele mediane ale literaturii, unde au putut functiona criterii de alta natura decat cele estetice, cum ar fi cele ideologice, politice etc. Nu se revizuiesc decat aparent valorile deja fixate. Sa dau exemplul personal de incercare repetata de revizuire.
Eu am fost printre aceia care, la inceputul anilor '70, am propus revizuirea "necesara", contestandu-i, in cateva articole (reluate apoi in cartea "Poezie si generatie", ce trebuia sa apara in 1972 si din cauza cenzurii s-a publicat abia in 1975), pe poetii din promotia precedenta, adica pe Nichita Stanescu si pe Marin Sorescu.
Simtindu-se lezat pentru atacul direct la varfurile promotiei sale, criticul Nicolae Manolescu a polemizat cu mine in cronica sa la "Poezie si generatie". Este normal ca fiecare noua promotie sa incerce sa-si faca loc, propunand bataios alta perspectiva axiologica.
Asa au procedat la timpul lor si echinoxistii, optzecistii, nouazecistii etc. Important e sa nu se exagereze, promovandu-se doar literatura mediocra, pe criterii insane de generatie.
Eu insumi, dupa ce m-am maturizat, adica odata depasita varsta generationala, m-am "re-revizuit", revenind si recunoscand valoarea pragmatica a poetilor Nichita Stanescu si Marin Sorescu; prin studiile pe care li le-am dedicat, in anii '80, am incercat sa-i raportez la unele repere ale poeziei continentale, traducandu-i si difuzandu-i in Italia.
In aceeasi perioada, de exemplu, criticul Nicolae Manolescu amenda volumele "Epica magna" si "Operele imperfecte" de Nichita, pe criterii strict politice. Se intelege usor ca am devenit un aparator constant al poetului "Necuvintelor", dupa ce il contestasem in anii de "Sturm und Drang".
Vreau sa spun ca Nichita, ca si Sorescu, au rezistat prin valoarea operei lor - care s-a impus treptat - contestatiei mele juvenile si eu am recunoscut cu franchete victoria lor. Aceeasi onestitate intelectuala m-as fi asteptat s-o dovedeasca si optzecistii...
- Credeti ca in proaspat incheiatul deceniu de literatura postcomunista au inceput sa se distinga anumite momente si miscari noi?
- Este imbucurator ca au inceput sa apara unele grupuri si grupulete noi, care au agitat slogane la fel de zgomotoase precum ale altora in preistoria avangardei.
As scoate in evidenta "grupul fracturist" (reprezentat deocamdata de doi poeti autentici, Dumitru Crudu si Marius Ianus, caruia nu i s-a dat Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor in mod absolut inexplicabil).
Dupa ce am vorbit favorabil in revista "Luceafarul" despre "miscarea" fracturista, am observat ca s-au ivit si alti critici care sa ia act de existenta acesteia.
Un grup interesant este si "grupul de la Durau", in care activeaza poetul Liviu Ioan Stoiciu si criticul Luca Pitu. Poate fi amintit de asemenea grupul din jurul revistei "Poesis", condusa de George Vulturescu.
- De ce credeti ca statutul criticului literar nu mai este acelasi cu cel din perioada de dinainte de '89?
-Nu mai este acelasi intrucat. Probabil ca cei care, anterior, aveau acces si la alte metode critice si-au criticul literar de dupa '89 nu mai e nevoit sa se alinieze unei singure ideologii continuat activitatea ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
Este adevarat ca a scazut vigilenta in ceea ce priveste invazia maculaturii si foarte multi publicisti, aparuti precum ciupercile dupa ploaia "revolutionara", se autodeclara scriitori si conduc reviste literare debitand tot felul de elucubratii, cum ar fi aceea ca Freud ar fi "una dintre marile escrocherii intelectuale" ale secolului trecut!
Sigur ca multi critici consacrati au mai obosit, cum era normal, dar e alarmant ca nu apar critici noi care sa-i inlocuiasca pe acestia, sau, daca apar, nu reusesc sa se impuna din cauze pe care nu avem spatiu sa le discutam aici.
Oricum, critica ar trebui sa se revizuiasca pe sine mai intai, deconspirandu-si metoda pe care, deocamdata, n-o are si abordand fenomenul literar in concordanta cu noua epistemologie a mileniului III.
In ipostaza de critic, dupa ce am publicat "Poeticitatea romaneasca postbelica", am constiinta impacata, intrucat cred ca am demonstrat suficient ca eu nu mi-am schimbat nici sistemul hermeneutic, nici perspectiva axiologica.
In fond, daca e ceva de schimbat in praxisul critic, acest lucru se intampla de la sine; e insa obligatoriu sa nu-ti rotesti criteriile ca pe o morisca dupa directia in care bat vanturile politice, cum au facut corifeii realismului socialist.
- La "Intalnirea de la Neptun" din acest an ati ridicat o problema: "De ce literatura romana, despre care odata se spunea ca s-a mutat la Paris, la ora actuala nu se bucura de o recunoastere propriu-zisa tocmai la Paris, desi acolo sunt romancieri remarcabili, ca Breban sau ?epeneag?". Cum comentati, totusi, aceasta situatie?
- Probabil ca nu am stiut cum sa-i convingem pe straini de valoarea scriitorilor actuali sau poate ca acesti scriitori din "diaspora" ofera spectacolul contestarii reciproce si atunci Parisul literar ne tine inca in carantina...
Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
