Scolile romane din Balcani

"Nu suntem din punct de vedere geografic un stat balcanic, fiindca tara noastra este situata in nordul Dunarii. Nu suntem moraliceste un stat balcanic, pentru ca noi nu luam parte la nici una din efervescentele si dezordinele care tulbura aproape in permanenta popoarele din Peninsula Balcanica."

Intr-adevar, micul regat dunarean nu era propriu-zis un stat balcanic. Geografic, Peninsula se oprea la Dunare. Economic si politic, insa, marele fluviu nu putea sa nu fie depasit. Mai ales dupa unirea Dobrogei cu Romania si construirea podului de la Cernavoda. Fara libera circulatie pe Marea Neagra si prin stramtori, comertul tarii noastre ar fi fost sufocat, asa incat apararea Dobrogei presupunea o atenta urmarire a schimbarilor politice si teritoriale din Balcani.

Take Ionescu, intr-un interviu acordat revistei engleze Monthly Review, motiva si altfel interesul romanesc la sud de Dunare. Veacuri intregi, Tarile Romane au fost un refugiu pentru tarile crestine din Peninsula, care si-au pregatit renasterea pe pamant romanesc. Apoi, organizarea vietii crestine din Balcani era, in buna masura, opera romanilor. In aceste conditii, Romania avea un drept moral sa-si spuna cuvantul.

Se mai adauga un aspect. In Peninsula locuiau aromani, o ramura deosebit de vivace a neamului romanesc. In a doua jumatate a veacului al XIX-lea, ei traiau "a doua renastere". O energie care se trezea odata cu a romanilor de pretutindeni si care nu voia si nici nu trebuia sa se piarda. Inca din timpul lui Al. I. Cuza, in 1864, se infiinteaza o scoala la Tarnova, iar din 1865 functioneaza la Bucuresti Institutul Macedo Roman, care pregateste institutori pentru scolile romane din Imperiul Otoman. In 1878 numarul scolilor romanesti se ridica la 7. Si cifra nu inceteaza sa creasca, in ciuda opozitiei autoritatilor ecleziastice grecesti, care nu-i recunosteau pe aromani (nu-i recunosc nici astazi). Erau 25 de scoli in 1890, 69 in 1899, 93 in 1900. Pe langa scolile primare, functiona, din 1880, la Bitolia, si un gimnaziu, transformat in liceu in 1887. Existau apoi o scoala normala de fete (tot la Bitolia, din 1899), un gimnaziu la Ianina (din 1887), trei scoli comerciale la Salonic, Cruseva si Veria (din 1899). De la 14.000 de lei, cat cheltuia statul roman in 1864, se ajunge la 21.000 de lei in 1878 si la 525.000 de lei in 1900 (leul ramane la aceeasi valoare). Cel mai mult cheltuieste statul roman pe vremea aflarii la putere a conservatorilor. Take Ionescu (tatal sau a fost probabil aroman) sporeste bugetul acordat acestor scoli de la 145.000 la 525.000 si apoi la 724.643 lei (cifre calculate de istoricul Doru Neagu). Cei mai putini bani se cheltuiesc sub liberali, dupa criza din 1899-1900 (dar, odata criza trecuta, dupa 1904, Spiru Haret reia subventiile sporite pentru scolile si bisericile romane din Balcani).

Statul roman de dupa 1859 si 1877 nu putea sa nu fie expresia tuturor celor de acelasi neam. In fapt, era centrul spre care gravitau cu totii. Aromanii au determinat note specifice politicii Romaniei in Balcani - fata de Imperiul Otoman, dar si fata de celelalte state balcanice. Cum puteau fi ajutati aromanii? In 1903, Take Ionescu declara, sintetizand o politica intreaga: "Nici un om politic nu aspira sa anexeze Macedonia, nici sa fondeze acolo un stat roman. Tinem insa ca nationalitatea romanilor din Macedonia sa fie pastrata si ei sa aiba garantia ca vor putea sa se cultive in limba lor in toata libertatea". Era ceea ce am numi o politica intr-adevar constienta de rostul unei natiuni moderne.