Nu sunt prea multe poete in literatura romanilor din Serbia. Din acest putin ne vom ocupa de aceasta data de doua personalitati care au ajuns deja la maturitatea lor creativa, iar particularitatile lor literare sunt tot mai vizibile si semnificative.
Este vorba despre Felicia Marina Munteanu (n. 1945, la Vladimirovat/ Petrovasala) si Marioara Baba Vojinovic (n. 1950, la Seleus), poete care lucreaza la postul de radio din Novi Sad ca ziariste si redactoare ale programului in limba romana.
Evolutia profesionala a poetei Felicia Marina Munteanu la "Radio Novi Sad" (din 1970 si pana in prezent) a fost de la crainic pana la redactor responsabil cu programul cultural-instructiv si distractiv, si redactor al emisiunilor "Panorama culturala" si "Cuvant si muzica". A colaborat in acelasi timp la revista "Tribuna tineretului", fiind si in redactia revistei "Lumina".
Debutul literar al Feliciei Munteanu a avut loc cu proza "Ultimele frunze", in revista "Bucuria copiilor", la varsta frageda de 12 ani (in anul 1957); dupa cativa ani (in 1962), a aparut si in paginile "Luminii". Din 1969 publica versuri, poeme in proza, proza scurta, respectiv traduceri. Primul sau volum de versuri apare in 1973 ("Peste nisipuri miscatoare"), iar intaiul de povestiri in 1976 ("Crochiuri vesele si triste"), pentru care a primit premiul literar acordat de revista "Lumina".
Felicia Marina Munteanu scrie poezie si proza pentru copii ("Romanul lui Nicu", 1986, "Un pisoi cu soata lui", 1987) si este autoare de scenarii de filme si reportaje documentare TV, note de calatorie, radio-drame, numeroase recenzii etc.
Opera ei este tradusa in sarba, slovena, maghiara, macedoneana, italiana, slovaca, albaneza, turca, engleza si germana, fapt preluat din cartea "Compendiu biobibliografic. Scriitori", aparut in colectia revistei "Lumina" in 1998. Ca poeta, este prezenta in cateva antologii din Serbia si din Romania.
Felicia a fost premiata de multe ori de revistele "Lumina" sau "Libertatea", insa o singura data s-a bucurat de premiul "Ivo Andric" pentru proza scurta la concursul cotidianului "Oslobocenje" ("Eliberarea") din Saraievo.
Poeta traduce si in limba sarba. Rodul acestui dar este si cartea personala intitulata "Druga dvorana" ("Cealalta sala"), aparuta la editura de prestigiu "Matica srpska" din Novi Sad, in 1977.
Marioara Baba Vojinovic provine din familia poetului Trifu Baba (1930-1992), care apartine unui grup de intelectuali si poeti care au infiintat la Selus cenaclul literar "Trezorii taranimii". Membrii acestui cenaclu publica si in "Lumina", inca din 1949.
Educata in spirit economic si artistic, ea inclina catre poezie, debutand in 1970 cu poezia "In asteptare", in locul de unde izvoraste literatura romanilor din Voivodina - revista "Lumina". Din toamna anului urmator, este angajata in infiintarea Clubului scriitorilor de obarsie din comuna Alibunar, ca si in editarea si ingrijirea revistei trilingve "Informator".
Intre 1972 si 1976 a studiat la Facultatea de teatru, film si televiziune la Bucuresti, unde si-au facut studiile o buna parte din scriitorii contemporani (Simeon Lazareanu, Olimpiu Balos, Ioan Flora, Petre Cardu...), devenind specialista si in acest domeniu. O scurta perioada este angajata la radio, iar dupa aceea trece la Redactia programului de limba romana a Televiziunii din Novi Sad, unde lucreaza ca redactor si in prezent.
Ani in sir, Marioara Baba Vojinovic a scris articole si eseuri despre film si teatru si mai ales recenzii la spectacolele prezentate in cadrul "Zilelor de teatru ale romanilor din Voivodina", care se desfasoara anual, de trei decenii.
Aproape toate teatrele din diferite zone ale Voivodinei (Satu Nou si Nicolint, din Varset si Straja, din Uzdin si Alibunar...) se aduna cu/ la spectacole. De cele mai multe ori sunt spectacole facute numai pentru competitie, nu si pentru public, dar din zece spectacole puse in scena sunt mereu cateva care pot fi jucate oriunde. Se simte nevoia unui sprijin financiar mai pronuntat si a existentei unui teatru profesionist... Marioara Baba Vojinovic a scris de nenumarate ori despre acest festival, luptandu-se pentru calitate si conditii mai bune. Articolele de sinteza legate de viata teatrala le publica in "Almanahul teatrelor din Voivodina", editat anual de Muzeul teatrului din Voivodina.
Marioara Baba Vojinovic debuteaza editorial cu "Ape cristaline" (versuri) in 1980, publicand apoi volumele de poeme "Ploaia eterna" (1992) si "Dubla fiinta a naturii" (1997) - toate trei la editura "Libertatea". Publica versuri si in revistele romanesti din Serbia si Romania, fiind inclusa in cateva antologii aparute in "ambele tari de cititori". A participat la Neptun la intalnirile diasporei literare romanesti organizate de Uniunea Scriitorilor din Romania.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
