Zilele trecute a plecat dintre noi cardinalul Tomas SpidlikS.J., stralucita personalitate vaticana dedicata, cum putini altiiau facut-o, rasaritului crestin. Era de asteptat ca presaromâneasca culturala si, mai ales, cea crestin ortodoxa sa vibrezeceva mai atent la acest moment. Nu a facut-o. Sa nu ne miram insaprea tare: Agentia de presa Basilica - care apartine PatriarhieiBisericii Ortodoxe Române - a dat anuntul plecarii cardinalului pedata de 22 aprilie, in timp ce acesta murise pe 15 aprilie!! Ca omcare a lucrat cândva intr-o agentie de presa, nu pot privi decât cusincera admiratie si invidie acest gen de racordare relaxata larealitate...
Nascut la 17 decembrie 1919 in localitatea Boskovice dinMoravia (Cehia), tânarul Tomas a avut de infruntat intreaga istoriezbuciumata a secolului XX. Dupa ce tara este invadata de nazisti,iar Universitatea din Brno, unde era inscris ca student lafilosofie si litere, se inchide, a evitat deportarea fortata pentrua munci in Germania, angajându-se ca muncitor intr-o uzina deprelucrare a fierului. Aici ia hotarârea de a intra in monahism sieste primit la 23 septembrie 1940 in noviciatul iezuit de laBenesov (aproape de Praga). Razboiul il obliga sa se mute inoraselul Velehrad, in a carui catedrala dedicata Fecioarei Maria seafla mormântul Sf. Metodie, numit si Luminatorul Moraviei. Dupa ceface trei ani de filosofie, ajunge la scoala superioara de laMaastricht (Olanda), la finalul careia (1949) devine preot.Ulterior, incepând din 1951, va lucra la Radio Vatican pentruemisiunea in limba ceha, facând efortul de a-si ajuta semeniiramasi sub ocupatia bolsevica. In acelasi an devine directorulspiritual al Colegiului Pontifical Nepomucen din Roma, institutiedestinata pregatirii superioare a preotilor catolici cehoslovaci.Totodata, se inscrie la cursurile de doctorat ale InstitutuluiPontifical Oriental. Aici devine discipolul celebrului Pr. IrénéeHausherr, sustinând teza intitulata "Doctrina spirituala a luiIosif Volokolamski, pazitor al traditiei" (1955). Dupa sustinereatezei este numit docent la Institutul Pontifical Oriental, unde valucra pâna la pensie (1990).
Opera sa a fost tradusa in multe limbi (dupa '89 si inromâneste), dar ceea ce l-a facut celebru este monumentala salucrare in patru volume intitulata "Spiritualitatea Rasarituluicrestin" (aparuta in traducere româneasca la Editura Deisis,Sibiu). Dupa ce scrisese mai multe studii si carti, deosebit deindraznete pentru vremea lor - in conditiile in care inclinatiaunor catolici spre studiul spiritualitatii ortodoxe era asprubruiata de reflexele scolastice -, sinteza sistematica finala"Spiritualitatea Rasaritului crestin" este, asa cum subliniazaintr-un studiu introductiv la primul volum in limba româna diac.Ioan I. Ica jr, "in mod incontestabil cea mai vasta expunere aspiritualitatii rasaritene de pâna acum, veritabila «summa» deteologie spirituala prezentata sub toate aspectele..., pe baza uneipanorame a literaturii duhovnicesti rasaritene in toata amploareaei: greaca, slava, siriana, armeana, copta, georgiana". Primulvolum, modest intitulat "Manual sistematic", sintetizeazaprincipalele aspecte ale spiritualitatii ortodoxe, cu o bunadocumentare, insa fara a face parada de eruditie. Pr. Spidlikvorbeste in cuvinte limpezi despre dogma Treimii, despreantropologia, cosmologia si sociologia crestin ortodoxa, desprepractica credinciosului aflat in lume, dar mai ales a monahului.Cele mai subtile forme de praxis, rugaciunea si contemplatia, suntdescrise in acelasi stil clar.
Ceea ce uneste toate temele atât de diverse abordate in celepatru volume (iata si subtitlurile celorlalte: vol. II -"Rugaciunea", vol. III - "Monahismul", vol. IV - "Omul si destinulsau in filozofia religioasa rusa") este duhul scrierii. Sunt paginiscrise cu iubire, de catre un om care nu doar a citit o serie descrieri crestine, ci le-a interiorizat, le-a asimilat si chiar aindragit acest spatiu spiritual. Citind, ramâi cu zâmbetul pe buzedeoarece analiza Pr. Spidlik nu are rigorile dogmaticienilor saudetasarea unui analist care, pentru a observa un sistem, face unpas in afara acestuia, ci poarta marca trairii proprii si aintelegerii profunde a realitatilor discutate. Un discurs in carenu se arata cu degetul, insa nici nu se bate cu pumnul in piept -iata o rara avis a scrierilor teologice.
Nici nu se putea altfel, caci Pr. Spidlik nu a fost doar unadmirator "de la distanta", ci chiar un practicant apropiat despiritualitatea ortodoxa. Intr-o vizita la Pr. Cleopa, i-amarturisit acestuia ca se sileste sa practice sfatul primit dinpartea aceluiasi duhovnic român: "tine rugaciunea lui Iisus siadu-ti aminte mereu de moarte". si scrierile sale dovedesc urmareapovetei, intrucât in centrul lor se afla rugaciunea siiubirea.
Munca Pr. Spidlik, greu acceptata de multi teologi catoliciinainte de Conciliul Vatican II, a fost nu numai un instrument decunoastere a fratelui rasaritean, ci a avut urmari imediate inapropierea celor doua Biserici. Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit,in 2003, in colegiul cardinalilor Bisericii Romei, dupa ce, in1999, se inaugurase la Vatican o capela cu iconografie ortodoxa, inurma unei serii de meditatii din Postul Mare al anului 1995, tinutede Pr. Spidlik.
Asemanarea dintre cardinalul ceh si Papa Ioan Paul al II-lea afost remarcata de Papa Benedict al XVI-lea la funeraliilecardinalului: "ambii erau inclinati spre replica umorista si spregluma, desi au avut in tinerete evenimente personale dificile si inanumite aspecte asemanatoare. Providenta a facut ca ei sa seintâlneasca si sa colaboreze pentru binele Bisericii, in specialpentru ca ea sa invete sa respire pe deplin «cu amândoi plamânii»,asa cum ii placea papei slav sa spuna".
Pentru dragostea frateasca pe care a aratat-o ortodoxiei "extoto corde", cum scria pe stema sa de cardinal, ni se pare absolutfiresc sa fie numit, totodata, si staret ortodox (precum a facut-odiac. Ioan I. Ica jr). Sa speram ca scrierile Pr. Tomas Spidlik S.Jvor fi traduse rapid in limba romana intr-o editie opera omnia lafel de profesionista precum cele patru volume aparute deja la"Deisis".
Sa ne bucuram: crestinii ortodocsi au inca un prieten inCeruri impreuna cu care sa se roage intru Hristos!...
MARIUS VASILEANU (n. 14 apr. 1964 la GuraHumorului, Bucovina) are o licenta in filosofie (UniversitateaBucuresti) si un master in antropologia spatiului sacru(Universitatea de Arhitectura ''Ion Mincu''). Este doctorand alUniversitatii Bucuresti, Facultatea de Litere, cu o temainterdisciplinara in care continua studiile de antropologie areligiei. A fost director al Editurii Muzicale si profesor deistorie a religiilor in invatamantul preuniversitar. A sustinut obogata activitate in presa: studii, articole, eseuri, recenzii,proza scurta, editoriale, interviuri - in jurnale, revisteculturale si cu profil spiritual -, producator si realizator deemisiuni radio, numeroase colaborari la principalele televiziunicentrale. In ultimii ani a fost editorialist si editor coordonator(departamentul cultura-religie) la ziarul ''Adevarul'' siredactor-sef al revistei ''Adevarul literar si artistic''; ulteriora fost senior editor la agentia de presa ''NewsIn'', coordonanddepartamentele de cultura-religie si media-publicitate. Actualmentesemneaza o rubrica saptamanala in suplimentul ''Aldine'' alziarului ''Romania libera'' si preda istoria religiilor laUniversitatea Bucuresti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
