În buna tradiţie a aşteptării sponsorizărilor şi a oamenilor debine, evenimentele literare au avut, mai mult sau mai puţin, oconstantă: "Pleşcăreala". Cine dă, cât dă, pentru cât timp dă şicum dă. Şi, mai ales, ce trebuie să primească finanţatorul pentrudarul făcut. Nu cumva e şi el poet (în secret) şi trebuie inclus înpeisaj? Îi dăm şi lui două pagini în revista în care bagă bani sauîi alocăm un interviu?
Dincolo de această condiţionare, ani şi ani autorul a stat ladispoziţia sistemului, nu doar acceptând publicarea în oricecondiţii (fără contracte, fără difuzare, fără garanţia unuifeedback), doar pentru a vedea o carte tipărită, ci şi aşteptând cainstituţiile să-l bage în seamă. Şi asta în condiţiile în care era,de cele mai multe ori, pe cont propriu.
Pentru că rarele excepţii de promotori (un Dan Silviu Boerescu)n-au putut schimba obiceiurile. "Românul s-a născut poet", nu-iaşa? Din fericire, vremurile-s din ce în ce mai schimbătoare:scriitori de a doua linie din toate generaţiile înţeleg că vorreuşi mai mult în plan organizatoric decât în plan literar. Sigur,mai e mult până la apariţia agenţilor literari (la un concursspecial organizat de Uniunea Scriitorilor acum ceva vreme nu s-aprezentat nimeni!), necesari ca autostrăzile în competiţiatraducerilor. Dar semne sunt că lucrurile încep cumva să seschimbe.
"Pleşcăreala", în formele ei de manifestare specifice, o regăsim dela colocvialele lansări cu degustări, la pomenile literare alefestivalurilor cu circuit intern. Fiecare judeţ, ca să nu spunfiecare oraş, plăteşte şi întreţine un astfel de tribut. Raportul,în cele mai multe cazuri, este invers proporţional: se alocăfonduri în primul rând pentru cantitate, pentru numărul mare departicipanţi.
M-am întrebat, naiv, fireşte, cum e posibil să nu existe (zonalvorbind) o grilă valorică absolut transparentă? De ce 100 descriitori români de primă mărime nu ajung decât absolut întâmplătorîn relaţie cu publicul?
Răspunsul financiar nu stă în picioare. Banii, mulţi-puţini,există. Ei se strecoară cumva, se scurg printre aprobările şijocurile locale. Pentru că - mi-e puţin teamă să spun - existădiferite interese de grup care obstrucţionează vizibilitatea celorce contează literar. Se-ntâmplă ca nucleul dur al unei zone, deregulă minor valoric, dar rezistent la schimbare, să nu pună accentpe ceea se numeşte spor de personalitate.
În mod normal, ar trebui să se renunţe la coloniile valoricezonale, iar scriitorii noştri importanţi să dea tonuloriunde.
Din fericire, noile grile TVR încep să respecte acest principiuelementar: cei mai buni trebuie să fie valorizaţi oriunde. Prezenţaîntr-o sâmbătă seara a lui Mircea Cărtărescu pe TVR 1 poate fisemnul depleşcărelii instituţiilor. Mai ales a celor publice.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
