Intr-un clasament fara nici o noima, Evenimentul zilei a stabilit, pe baza voturilor cititorilor sai, care sunt cele 7 minuni ale Romaniei actuale. Nu comentez acum ce a iesit si ce a ramas pe dinafara; retin doar un lucru care de buna seama ne intereseaza: printre cele 7 mari minuni autohtone, la loc de frunte sta... Iasiul cultural.
Poate ca patriotismul meu local nu se lasa tusat prea usor, dar respectiva stire nu m-a dat deloc peste cap. Doar ca m-a pus pe ganduri si mi-a prilejuit un subiect pentru aceasta tableta.
Interesant este sa vedem, mai intai, ce intelegem prin prea tocita sintagma "Iasiul cultural". Ce a fost sau ce este? Invartindu-ma, uneori, in cercuri mai acatarii, printre scriitori sau intelectuali de la care poti avea pretentii, tot aud aceeasi placa, cu "Iasiul - capitala culturala a Romaniei", reluata cu lenesa incapatanare. Ce mari lucruri se petrec in urbea noastra de o plaseaza chiar in avangarda culturii actuale?
E adevarat, mai mult decat alte orase ale Romaniei, Iasiul are un patrimoniu cultural de exceptie. Am totusi impresia ca acesta nu este eficient valorificat; daca la Sfanta Parascheva vin anual sute de mii de pelerini, sunt sigur ca macar la fel de multi ar putea bate la picior orasul, in cautarea unor vestigii culturale care au destula faima pentru a deveni profitabile. Dar pentru asta ar fi nevoie de un proiect istet si de ceva mai mult interes al edililor. Numai ca, se stie, investitiile in cultura nu aduc atata capital electoral precum cele din sport. Cu mai putin de jumatate din fondurile directionate in ultimii ani de primarul Nechita catre vistieria unei echipe mediocre de fotbal, cum este Poli Iasi, s-ar fi putut pune pe picioare destule obiective turistice. S-ar fi putut cosmetiza o gramada de cladiri care stau inchise din lipsa de fonduri de ani si ani. In fine, nu insist, localnicii stiu cate dintre monumentele orasului au nevoie de renovare. Ne-am bucurat anul acesta ca s-a redeschis Casa Pogor, dupa ce lucrarile de reabilitare au durat peste zece ani. Eu cred ca e rusinos ca a fost nevoie de atata timp. Daca as fi oltean sau ardelean (sau un biet dobrogean nestiutor) si as afla, de pilda, ca Golia, Trei Ierarhi, Casa Pogor, Teatrul National nu sunt accesibile, probabil ca nici nu as mai bate drumul pana la Iasi.
Au prezentul nu ni-i mare? Ba da, ca pretentii... In rest, probabil ca in afara de editura Polirom si de festivalul Periferic, prea putine lucruri care se fac la Iasi au rezonanta. Ati mai citit, de ani buni, vreo cronica in una dintre revistele care conteaza, despre vreo piesa de teatru montata la Nationalul iesean? Ce sa facem, sa dam vina pe critici sau pe managementul deficitar din ultimul deceniu? Sa credem in conspiratii sau sa acceptam evidenta salilor goale?
Pe de alta parte, viata literara colcaie de ambitii, de orgolii nesustinute de opera, de scriitori de pluton, cu faima de Copou, care ii vorbesc pe cei recunoscuti unanim (doar acasa la ei nu). Il intrebi pe X (ins cu preocupari si mai ales cu pretentii de scriitor) de Emil Brumaru si stramba din nas: "Nu, domn'e, mare lucru nu mai e nici de capul lui Brumaru". Ei, as! Val Gheorghiu? Pictura lui nu are a treia dimensiune. Dan Hatmanu? I-a facut, domnule, portretul lui Ceausescu. Cezar Ivanescu? E sarit de pe fix si, oricum, sta mai mult prin Bucuresti. Alexandru Zub? S-a compromis cu Treptow. Nichita Danilov? E iezuit. Nimigean? Se crede geniu. Insisti: Mariana Codrut? Fire dificila, prea s-a izolat, domn'e! Al. Calinescu? Scrie articolase la Ziarul de Iasi. Valeriu Gherghel? Are doar o carte si nici macar articolase la Ziarul de Iasi nu mai scrie. Dan Lungu, Lazarescu, Teodorovici? Se cred vedete... Radu Andriescu? Prea taciturn. Constantin Acosmei? Dar baiatul ala are glas? Antonesei? Prea se baga in toate cele... Luca Pitu? Rau de musca, nu degeaba s-a exilat la Focsani. Florin Faifer? Mare pisicher, dar e ipohondru. Stefan Afloroaei? Poarta sacou mov... Lucian Vasiliu? Muzeograf, nici macar nu mai e director. Mircea Popovici? Cine-i asta? Mihai Ursachi? A incaput, sarmanul, pe mainile lui Daniel Corbu. Emil Iordache? Traducea prea mult, fie iertat... Convorbiri literare? Amestecata, pestrita... Timpul? Revista de familie, domnule, ce s-o mai dam pe dupa gard. Suplimentul de cultura? Previzibil, indiferent la potentialul urbei. Ciopraga? Fii serios, e nonagenar. Patras, Mironescu? Felix Aftene? Prea tineri, domnule! Bogdan Cretu? Lasa gluma!
Carcotas de felul sau scriitorasul iesean! Lui sa-i vorbesti de Eminescu, de Creanga, de nu, macar de Xenopol, de Topirceanu, Sadoveanu, Ibraileanu, Mihai Codreanu sau, treaca-mearga, de Ioanid Romanescu ("Ne-a invatat sa scriem poezie, domnule!").
Sa-l credem pe cuvant? Ar fi pacat. Ar rezulta ca Iasii si cartofii se aseamana tare mult: ce e mai valoros se afla in pamant. La Iasi totul sta inca in umbra marii Junimi. Talanga aceea e inca functionala. Asta pentru ca dulcele targ traieste strivit de prestigiul trecutului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
