Profesorul timisorean Cornel Ungureanu lucreaza de cativa ani buni la o monumentala geografie literara. Seria aceasta de carti, spune domnia-sa, ar putea da literaturii romane un nou canon.
- Cu care dintre criticii literari romani simtiti ca aveti afinitati elective? Si, complementar, in ce fel de traditie de critica romaneasca v-ati plasa?
- O, la 61 de ani, as spune ca e greu sa raspunzi la o asemenea intrebare. Sigur, m-am simtit foarte apropiat de Laurentiu Ulici, de Cornel Moraru, de Dan Culcer, de Aurel Sasu, de Valentin Tascu sau de Titu Popescu. Ma simt apropiat de cei din jurul varstei mele. De Mircea Iorgulescu, de pilda. Sunt apropiat de cei care au facut foarte multa vreme foileton, care au scris cronica literara, care au "stat" intr-un fel sau altul in publicistica de cultura.
- Cu ce fel de critica literara sau culturala nu va impacati?
- Nu stiu cu care ma impac sau cu care nu ma impac. Am fost apropiat intr-o vreme, de pilda, de Ovidiu Cotrus. Visaseram sa scriem laolalta o geografie a culturii romane. Daca ar fi trait, fara indoiala ca as fi scris-o impreuna cu el, iar o asemenea carte devenea importanta. Sigur ca la un moment dat mi se parea ca, de pilda, critica arhetipala este cea mai importanta metoda care poate lamuri culturile si literaturile central-europene. Critica psihanalitica mi se parea potrivita unor cercetari central-europene. Pe urma, antropologia mi se parea ca poate aduce destul de multe in lamurirea unor concepte de geografie literara. Etnopsihologia, de asemenea. In momentul de fata, stabilizat fiind de geografia literara, fie ca se numeste ea cercetarea Europei Centrale, fie ca se numeste cercetarea literaturii romane, cred ca mi-am definit o metoda. In momentul in care se va incheia sirul de carti consacrate geografiilor europene si romanesti, se va observa mai bine cum functioneaza metoda si ce rezultate poate avea ea
- Chiar voiam sa va intreb: de ce trebuie sa existe "Geografia literara, azi"?
- Fiindca traim un moment de violenta globalizare, iar globalizarea inseamna anularea identitatii europene, nationale, regionale. Aceste "anulari" se exprima de prea multe ori prin reversurile lor: regionalism, nationalism feroce, fundamentalism, care trebuie temperate. Trebuie sa incerci sa iti amintesti de lumile care au fost, de culturile care au fost, de felul in care au functionat sistemele culturale un pic inainte de tine. Avem o vocatie ingrozitoare a fragmentarii, a parcelarii... Suntem in fiecare moment gata sa ne desprindem de radacini. Traim o vocatie a migratiilor perpetue. Iar reversul este cautarea aberanta, isterica, a intregului, a radacinilor, a "fenomenului originar". Trebuie sa incercam sa ne amintim, iar cartile pe care le fac, uneori impreuna cu prietenii mei, alteori singur, cartile acestea vorbesc despre lectiile culturilor care au fost. Si trebuie sa fie inca.
- Propune opera dvs., la care inca lucrati, un canon literaturii romane, sau este exagerat sa folosim un asemenea concept in aceasta situatie?
- Cartile din aceasta serie propun fara indoiala un canon. In ultima vreme, am vorbit despre geopolitica pe care o propun clasicii nostri, dar si niste personalitati ale tranzitiei - A.C. Popovici, spre pilda, aceasta imensa personalitate a tranzitiei, cu erori teribile, dar si cu idei neobisnuite pentru sfarsitul de secol XIX si inceputul de secol XX. Slavici, A.C. Popovici, Noica au scris in numele unei geopolitici. Sa nu uitam ca, in momentul de fata, francezii si americanii scriu si reabiliteaza aceasta stiinta care, la un moment dat, a "disparut": geopolitica. Primul numar al revistei franceze de geopolitica este consacrat geopoliticii americane, iar americanii i-au tradus pe cei care au dat lectii de geopolitica: Ratzel, Haushofer - savanti care, din nefericire, au devenit aghiotanti ai lui Hitler. In 1945, dupa stiutul dezastru, si in 1946, o data cu sinuciderea celui care a stralucit in aceasta stiinta, Haushofer, parea ca geopolitica va disparea. Incepand de prin anii 70, a iesit de sub interdictie, iar de prin 90, deja exista o agitatie neobisnuita in jurul specialistilor in geopolitica. Judecati si dvs. de ce. Ei bine, geografia literara pe care o propun este o geografie literara a Mitteleuropei care isi adauga idei ale acestei stiinte. Sigur ca, la un moment dat, o sa fie vorba despre un canon nou, dar va fi un canon care sper sa functioneze.
- Sunt, in aceasta geografie, "zone" literare privilegiate? Unele zone, sa le zicem asa, mai "manoase" decat altele?
- Sunt spatiile culturale pe care le-am cercetat de multa vreme, sunt autorii pe care i-am studiat pe indelete, sunt scriitorii despre care am scris sau as fi scris carti: Slavici, A.C. Popovici, Sorin Titel, Vasko Popa, Rene Fulop-Miller, Cioran... In cartea care mi-a aparut recent, "Europa Centrala - geografia unei iluzii", exista studii ample despre Eminescu, Crnjanski, Kusniewicz... As fi vrut, la un moment dat, sa scriu o carte despre Triest. Nici un spatiu al Periferiei (care echivaleaza Centrul) nu mi se pare mai expresiv decat acesta. Mai exista Biserica Alba, Oravita/Ciclova Montana, Varsetul, Oradea... Da, sunt locuri/spatii despre care eu, dar si studentii sau doctoranzii mei vom scrie pe larg. Sunt petele albe ale culturii central-europene. Dar parca numai acestea sunt? Spatiul banatean este un teritoriu al interferentelor culturale. Cu personalitati ilustrisime. Fundatia "A treia Europa" si revista "Orizont" au facut multe pentru descoperirea si afirmarea acestui spatiu "privilegiat": serii de carti, de publicatii, antologii, dictionare...
- V-a tentat vreodata ideea de a renunta la critica literara?
- Cred ca in fiecare moment renunt la critica literara. M-a tentat tot timpul insa, deoarece, cum sa spun, iubesc foarte mult scriitorii, iubesc revista la care lucrez, cred in cartile care ar trebui scrise, care pot fi scrise si, mai ales, cred ca un sir de oameni de langa mine pot scrie aceste carti exceptionale. De asta scriu la reviste si de asta mai scriu articole de critica literara. Cat despre despartire - ea e de fiecare moment.
- Ati putea trai fara sa mai scrieti nimic?
- Iata o intrebare care mi s-a mai pus in urma cu 30 de ani. Dan, fiul meu, avea pe atunci, doi ani. Spuneam ca visul meu era sa ma retrag impreuna cu Dan la Zagujeni si sa punem acolo la punct o ferma, un paradis in miniatura. La 61 de ani, exista aceste urgente care sunt geografiile literare. Ele trebuie incheiate. Nu mi-as permite luxul de a nu mai scrie.
- Cum vi se pare critica literara care se practica astazi?
- Asa, ca sa raspund repede: prost platita. Iar daca este prost remunerata, aceasta profesiune se va degrada. Va ramane "reclama", elogiul de coterie. Prea putini citesc "tot", foarte putini sunt la curent cu toate cartile care ar trebui citite si, mai ales, intelese. Apar prea multe carti, prea multe reviste. O abundenta neobisnuita a informatiei face profesiunea dificila. Imi place ca Dan C. Mihailescu rezista. El este intr-adevar un profesionist. Astept sinteza lui Alex. Stefanescu. Ma bucura fiecare capitol din "Romania literara". Multe formulari de acolo sunt memorabile. Ei, sperante ar fi...
- Se spune ca aveti un jurnal fabulos. E adevarat?
- Da, e adevarat. Daca scoateti cuvantul "fabulos". As putea sa public in fiecare an un "jurnal". Il scriu de foarte multa vreme. La un moment dat, discutam cu Viorel Marineasa sa public in fiecare an cate unul. Pana acum au aparut patru... vom vedea. Intr-adevar, incepe de demult si sper sa se incheie azi, maine, poimaine...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
